Sunt căutătorul de comori.
Fotografia îl privea din rama, indiferentă, cu nuanțe neglijente, șterse. Un băiețandru tot un zambet, cu ochi strălucitori. Fotografia și oglinda. Dintre ele două,
Era întuneric și frig - visez, își spuse - și adormi.
Era cald și umezeală pretutindeni - nu știa cum să scoată frica mai repede dinăuntru - și țipă, și plânse, și fiecare din acele du-te-vino
cu cât mai adânc nebunia-mi îngrop
in soare și-n stele și-n pietrele moi
aud viitoare vârtejuri cum curg
sub criptele vechi ale zeilor noi
și lespede surdă și sură mă fac
in anul prelung al
În colbul orb
Dormea un corb
Penajul sur
Și glasul dur
În palma ta
Adoarme ea
Cireșe coapte
Într-o noapte
C-un gând nespus
El doarme dus
Sub ceruri noi
Aceleași ploi
În palme
Soarele strâmb
Face plecăciuni in drumul meu
Ca un saltimbanc
În drumul meu cotidian
Plin de banalități nebănuite
Fum de gunoaie în spirale criptice
Deasupra maidanelor luminate de cerul
Ma doare exisența ta
în dimineața mea pagână
Cu aburi de beție șuie
Și soare care stă-ntr-o rână
Deasupra visurilor sparte
Măcar de-ar bate dor de moarte
Peste copacii dimprejur
Și cerul de
