Poezii

cu cât mai adânc nebunia-mi îngrop in soare și-n stele și-n pietrele moi aud viitoare vârtejuri cum curg sub criptele vechi ale zeilor noi și lespede surdă și sură mă fac in anul prelung al

În colbul orb Dormea un corb Penajul sur Și glasul dur În palma ta Adoarme ea Cireșe coapte Într-o noapte C-un gând nespus El doarme dus Sub ceruri noi Aceleași ploi În palme

Soarele strâmb Face plecăciuni in drumul meu Ca un saltimbanc În drumul meu cotidian Plin de banalități nebănuite Fum de gunoaie în spirale criptice Deasupra maidanelor luminate de cerul

Ma doare exisența ta în dimineața mea pagână Cu aburi de beție șuie Și soare care stă-ntr-o rână Deasupra visurilor sparte Măcar de-ar bate dor de moarte Peste copacii dimprejur Și cerul de