Căutătorul

Sunt căutătorul de comori. Fotografia îl privea din rama, indiferentă, cu nuanțe neglijente, șterse. Un băiețandru tot un zambet, cu ochi strălucitori. Fotografia și oglinda. Dintre ele două, fotografia era cea mincinoasă. Știa asta privindu-și chipul obosit și consumat de anticipata rutină a zilei. ”Îmi planific nefericirea” îl străbătu un gând, la limita acceptării. Mă pregătesc de cea de-a mia călătorie. Puțină apă rece, două sorbituri de cafea. Taxi. La ceas. ”Întârzii” se gandi cu o frustrare pe care o resimțea ca atunci când maica-sa îl boscorodea că dedica prea puțin timp invățăturii și o să-și pice examenele. Aerul deja torid. Își dori iar să îmbătrânească cu opt ore. Să fie ora șase, sfârșitul programului. Acasă, poate la o bere. ”Acasă, în pat, să dorm cum aș vrea sa dorm acum”. Pânzele sunt întinse, echipajul mă așteaptă la docuri, sorbindu-și romul de dimineață. ”Taxi! Ion Câmpineanu 43. Mă cam grabesc.” Trageți ancora!