Ma simt calatorinda
Printr-o lume
Ce n-as numi-o
„A mea” nicicand.
Soare strain
Imbracat in umbra
Imi apune gand
Dupa gand
Si ma goneste
Din case si „eu”-uri
Si ma face
Nomada.
Azi, am vazut luna
Pe o bucatica de piele.
Soarele, transpirând caldura
De pe un petec de iarba.
Lumina stralucind rece
Din noapte,
Si inima-mi batând
Din afara.
Mi-ai lasat pe obraji
Si in ochi
Pulberi fine
Ca de polenuri culese
Cu sarg...
Mana dreapta
Tremura inca
De greutatea ta
Fara fiinta.
In par,
Sclipiri de zambete...
Iar despre
Cântam ca un greiere
Speriat, batut de vânturi
La marginea cerului
Galbui, al ierbii uscate.
Si deodata am tacut.
Prin lumina galbena
De toamna rosie
În frunze si simtiri
Mi-am croit
Am, inca, samburi de tine
Adanc, saditi in inima.
Am, inca, sangele ce-a fost
La departare doar de-o pielita
De tine, inundandu-mi mana.
Am, inca, atat \"tu\" in mine...
Miezul meu arde din zile un foc,
Si-l atata cu amintiri,
Si dispar din mine poezii si priviri
Pierdute-n vapaia inflacaratului joc.
Miezul meu arde din zile un foc,
Cenusa punand-o
Nu voi a vorbi despre vara
Caci in vagauni de fiinta
Chinuie dorul de frig.
Sufletul mi-e inghetat,
Se pare ca nu de rautate
Ci de prea multa
Asteptare.
Nu voi sa cant vara
Desi gheata imi
Azi am citit in ploaie
O simtire vaga de toamna
Ropotea trist, inabusit
Inlacramat de caldura
Fara zbucium si rasunet
Anotimpul ferecat de noi
De-un an.
Si printre caderi
Timide, aproape
Si cerul e acelasi…
Norii mei de tristete
n-au culoare
sau consistenta…
Si cerul e acelasi,
Fara unduiri cazande
De lacrimi…
Si cerul e acelasi,
Chiar daca eu nu mai sunt…
Ploua cu
Pasesc
Beata de fericire
Si totusi fericirile
Ma ocolesc.
E ca si cum as merge
Pe un drum paralel
Si rece, si nevazut
Pe care tot ce-as vrea
Trai sa pot
Nu-l nimereste…
Mi-e sete de vremea lichida
De cerul pe care-l cunosc
Si de trecut trecut
Prin ceata galbuie…
Mi-e frica si mi-e sete
In vremea ce-i azi tricotata
Prin care ma-ncurc
Si ochii prin ochiuri
Mi
E o durere de cioc
De cocos
Ce vrea sa-i fiu hrana
Eu
Sa-i fiu Prometeu
Sa-i fiu cochilie
In care cata
Miezul dulce
Sa-i fiu rosul in sange
Si ochi vesel
Taiat in lacrimi.
Ce vrea sa-i fiu
Eu, spun eu…
Si cu egocentrism dureros
Ma caut printre punctele
Desenate cu grija
Dupa litere ce incifreaza
Un gand ce nu e,
Un nimic,
O tacere,
un nimeni.
Eu.
Caci daca trebuie sa
Auzeam
Ploile cum incercau
Sa infranga gravitatia
Sa cada in sus
Sa alunece in nori,
Nu din nori
Sa cada din pamant,
Nu in pamant
Sa se afunde in cerul setos
Fara sa se inece in praf
Si sa
Trist, soarele planeaza
Transmitandu-mi transparenta razelor
Pe obraz si pleoape.
E ca si cum ar sti ce boala ciudata
Febra inghetata,
Rugina si inlemnire
Il asteapta tacut, miseleste
Dupa
Traiesc,
Trista,
Vesela,
Tacuta,
Zgomotoasa.
Pe-al visurilor mal,
Ce ma scalda
Si uit câteodata,
Din fericire,
Unele fericiri.
Ca ma umplu
Si ma sparg
De atâtea fericiri.
Ma scalda si
Si parchetul pocneste
Sub mine
Si-i simt rasuflarea
Pe talpa calda
Lemnul rece
Se cutremura
Si nu mai calc eu
Ci el pe mine
Si pocnesc
Sub fasiile de lemn.
Rece, fara arome
Trece un timp fara gust
Sau sentimente,
Imbibat in uscaciune.
De voi calca mai tare
S-ar putea frange
Ca o frunza uscata
Pana ce s-a facut crusta,
Ca o petala presata,
Sau