Lia Dumitriu

 Îmi șterg ploaia rămasă pe pulpă, cu palma. Miroase-atât a VARÃ… cu greieri, cu cer nesfîrșit, cu 16 stele (numărate de noi), cu bere, tutun și poeme, cu plete udate pe perne, cu sens giratoriu și

Știu. Matematic vorbind Ești doar un cerc Iar mie-mi dai Valoare de tangentă O dreaptă, Frântă, poate, Undeva Tangentă. Știu. Tu, cerc fiind, Nu poți vedea, Ori accepta Că-n

Sigur că femeia de duminică își ține sânii în dantele, rupte de dorul mâinilor lui, picioarele și le mângâie zilnic în ciorapi de mătase, prinși cuminți, de negre jartiere din aceeași dantelă; iar de

Mai ieri mă priveam, în treacăt, într-un ciob de oglindă. Doar o femeie veche, mi-am zis. Poate o altă Ană, a aceluiași zid. Ce meșter mare, Manole ăsta!

Am vrut sa-ti trimit mainile mele dar nu le-am gasit fiindca sunt la tine. Iti netezesc asternutul, iti ingrijesc ranile, iti incalzesc trupul si alearga, neastamparate cum sunt, prin

M-am trezit dimineata La la patru jumatate… Te visam… Si m-am intrebat: “Ce cauti tu in visele mele de noapte?” sau… poate… “Ce caut eu sa visez fie zi, fie noapte?”

Stiu. Sunt doar 24 de ore. Din care marti, de obicei, 3… rele. Stiu. Uneori sunt mai mult de 3 si nu neaparat intr-o marti. E sambata… Norocul meu! Azi am descoperit o alta masura a zilei:

Ma tot preumblu printre ganduri Ma tot cufund in amintiri Ma ratacesc printre cuvinte Ce dau navala iar in minte Si-apoi se pierd in nicaieri Ma tot aplec peste idei Ma tot intreb: “ce nu mai

Ne-am pierdut undeva… In spatiul Dintre mine si tine Nu ca as fi vrut Nu ca ai plecat Nu ca unul dintre noi Era cel ce vorbea Celalalt, cel tacut Nu ca s-au schimbat anotimpurile Nu ca nu

Și era toamnă când visam. A fost... doar vis. Era frumos. „Visări!”- veți spune. Să mai contest?! Ar fi mai mult...de povestit. Cum ar fi fost?! Cine-a simțit?! Vor fi visările de

Să nu mă lași În toamna asta fără tine. Mi-e de-ajuns că plouă, C-am rămas fără păsări, Fără verde Și … Să nu mă lași În toamna asta fără tine, Fără zâmbet, Fără brațele dragi, Fără

In visul meu cu ierburi ne iubisem… o zi. mainile tale, mirosind a busuioc si izma, imi rasfirasera si-mprospatasera parul… pamantul si iarba sub noi miroseau a iubire, soarele, fericit

Cuvintele tale Le-am facut colier Si l-am purtat la gat Imi venea asa bine… Cuvintele tale Le-am facut perna Si am visat pe ea Le-am facut mare m-am scufundat in ea si mi-a atins tot

Zbor. La marginea cerului meu cu balcon, cu aripi facute din nori. Nu urc, nici cobor; doar respir si privesc de acolo, de sus, imensitatea si balconul meu cu muscate si verde, si lenjerie-ntinsa

Vino, să-ți povestesc despre iarbă, de mămăliga bunicii, rotundă și aurie ca Luna ,de casa moașei, în care azi cresc meri, cad fereștri și îi cade șița. Vino, s-asculți nechezatul cailor

Și vom împărți totul În mod egal. Aerul din cameră, Lumina, Spațiul existențial, Prânzul și cina, Patul nupțial, Masa de scris, Binele din vis, Zâmbetul din zori, Cerul și

Ploua... Intr-o seara de 2 Intr-o ceainarie La o masa de 2 Cu cesti aburinde... Taceri, cautari... Si ganduri de 2 Rostite-n priviri de 2 Ciocnite-n aer cu mai mult de

Mi-am oferit doar Niste clipe... Aproape... le-am \"cumparat\". Nu ma-ntreba, In schimb, Ce pret am platit Fiecarui zambet, Fiecarei mangaieri, Fiecarui gand, Fiecarei

Oglinzile… Cate chipuri si masti nu cuprind… Cate zambete mor sau se nasc in oglinzi… Cate priviri le-ar face cioburi ori cate stele in ele-ar luci… Oglinzile… Cate crampeie de viata

Colecționarul locuia într-un pod plin de cărți și vopsele. Uneori mergeam împreună la Han, cumpăram cartoane, spuneam poezii, trăncăneam, apoi ne beam de-o cafea. Era mereu revoltat că

Am luat bucati stiute din tine. Aschii de cremene, asa mi se par. Le-am pus una langa alta Incercand sa vad un intreg. Intregul tau… Am privit in oglinda… Si eu?!... Am privit si in jur, in

Ca sa te cuprind, Sa te simt Si sa te patrund Iti voi decora camera, cu mine. Astfel voi fi in viata ta. Fiecare zid il voi tapeta Cu gindurile mele Scrise pe foi albe. Si-ti voi

M-am întrebat: “Dacă azi ar începe ieri, ai putea să mai speri? Dacă azi Ar începe mîine, azi, cu ce-ai rămîne?” Și-am răspuns: “Negreșit, dacă azi ar începe cu tine m-aș