Poezie
Atat de-aproape
2 min lectură·
Mediu
Ma tot preumblu printre ganduri
Ma tot cufund in amintiri
Ma ratacesc printre cuvinte
Ce dau navala iar in minte
Si-apoi se pierd in nicaieri
Ma tot aplec peste idei
Ma tot intreb: “ce nu mai ai?! Si ce mai vrei?!”
Ma uit prin rafturi peste praf si vreme
Ma uit apoi tot nicaieri
Ma tot indrept catand pe-alei
Un pas pierdut, o umbra ratacita,
O adiere de cuvant,
O melodie fredonata, ori soptita
Un amalgam de nopti si zile
O alta amintire ratacita
Un alt fragment dintr-un alt cant
O alta soapta, alt cuvant
Un alt prezent, trecut si el curand
Alt gand, alta-ntrebare-n minte:
“dar ce-ai avut?! Sau ce n-ai vrut?!”
Si ma tot uit apoi, tot nicaieri
Tot cautand iar pe alei
(sau poate doar in minte)
Un pas pierdut, o umbra ratacita,
Poate un fost copac cu foste ramuri
Poate-o idee de copac tinandu-ma in brate
Poate un gand, poate cuvinte
Poate … ceva!
Nu stiu! Nu-mi vine-acum in minte!
Ma mai preumblu printre ganduri
Mai poposesc in amintiri
Ma mai agat de un cuvant
Ma pierd apoi prin labirint de randuri
Gasesc cuvinte lipsa ori perechi
Le rasucesc si mi le fac podoabe
Sau le-mpletesc cu ganduri frante nerostite
Si in final le regasesc in mine, toate
Eram, am fost…
Atat de-aproape!
003001
0