Povești

Vino, să-ți povestesc despre iarbă, de mămăliga bunicii, rotundă și aurie ca Luna ,de casa moașei, în care azi cresc meri, cad fereștri și îi cade șița. Vino, s-asculți nechezatul cailor verzi plecați după propriile potcoave, ce stau ruginite, țintuite în grinzi și pereți. Vino să-ți povestesc despre frunze, de mama, de tata, de rochia lasată în altă casă de mine, de pamânteanul meu, acuma lut, de mărul de-alături ce-a dispărut... A! Să-ți povestesc despre „aproape galben”. Apropos: minunată culoare pentru prințesa Oliv. De gri nicio vorbă. Nici de noiembrie ăsta. Promit!