Leonard Ancuta

mi-a placut si mie inocenta dusa la sfintenie. o sa mai trec, se pare ca uneori gasesc pune in pagina aceasta.

am căutat mereu să fiu sincer, de fapt poezia în sine e o formă de sinceritate, pentru că exprimă sentimente iar acestea nu prea pot fi trucate. ma bucur ca v-ați oprit, deși grăbit, sa lasati un semn, vă mai aștept.

eu mî bucur mult că ma citesti, uite, imi zic, e un poem care abia acum isi regaseste valoarea, dar nu-i o problema asta. am deja confirmarea ca e un text bun, stiam si eu asta, dar na, fara sa confirme publicul, e ca la concert cand nu se cere bis. multumesc, sunteti minunati!

receptionat, multumesc, cu comentariile ma straduiesc si eu, nu prea sunt un bun comentator, macar e bine ca la scris cateodata imi mai iese.

mereu mi-au placut comentariile tale, ca sunt argumentate. chiar daca uneori nu mi-au convenit, de, orgoliul de autor. dar da, sunt cateva texte de ale mele care si mie imi plac mult si pare ca pot prefigura o nouă carte. sa ne citim cu bine.

ma bucura si faptul ca esti de acord cu mine, si faptul ca esti interesat. Daca nu ai FB, imi poti scrie pe adresa de email, leonard.ancuta@gmail.com, care e si cont de paypal.

nu vreau un tort, vreau sa admiti ca literatura e de doua feluri, buna sau proasta. Daca vrei literatura buna, citesti autori cat mai eruditi, care te invata ceva. daca vrei literatura proasta, si exista defrisari masive pentru asta, e alegerea ta. din literatura proasta nu prea cu ai cu ce sa te alegi, decat ca te bate cineva pe umar si-ti spune, mama, ce tare ai fost. in literatura dialogul se face intre autor si cititor, in literatura proasta intre confrati.

si pentru eruditi e cea mai buna, ca are nivelul cel mai inalt. si literatura crime, politista e literatura si are eruditii ei, cum si literatura SF are eruditi. de fapt eruditii sunt cititorii care au ramas cu ceva in cap dupa ce au citit, asadar literatura este pentru cititori, cu precizarea ca trebuie macar sa fi citit ceva inainte ca sa intelegi fenomenul. De la Cireșarii și toate pînzele sus, pînă la Heidegger și Nietzsche, literatura exista, pe caprarii, pe genuri, pentru oameni diferiti, nu suntem toti la fel. Pentru cei care nu se considera eruditi pot jura ca si Ion Creanga e greu, cum si Petre Ispirescu. e nevoie de un minim de cultura, nu doar sa stii sa citesti.

din poemul asta a fost, tot a fost remarcat, mie asa mi-a venit, stiu de unde, tot pe filiera literara cu trimitere in realitatea mea, dar ma bucur ca e de succes.

sunt pe jumatate in viata, vorba unui cantec. dar multumesc de aprecieri si te astept in continuare in pagina mea!

de infatuare, dar ce zic eu e ca atunci cand asculti un album rock, se schimba si acordurile, nu doar versurile, nu e acelasi ritm, ca la dj. am citit intr-o doara ultimul text postat, acolo se simte altceva, o sa revin asupra lui.

nu pot decat sa multumesc pentru apreciere. asa cum ma cunoști, sunt atent la orice, dar de asemenea imi analizez atent textele, mie mi se pare ok asa cum e.

eu imi permit sa te tutuiesc, cum te rog s-o faci si tu, ca, daca tot e ziua lui nichita, si stiu ca nichita i se adresa cu domnule lui Mircea Ivănescu, care era cu doi ani mai mare, la care Mircea i-a zis, uite, si către dumnezeu lumea vorbeste cu tu, asa cu e normal ca toata lumea sa vorbeasca cu mine asa, in fine scuze pentru divagatie, vad ca esti ofuscat ca iti reprosez ceva, ba mai mult ti-am dat si un argument mai devreme, in fine e parerea mea, am voie sa cred ca referintele culturale sa fie clare sau macar usor explicate, mai sunt autori care le folosesc, chiar si eu, dar una e sa fie din cand in cand, alta e sa iti construiesti opera pe ele. e un soi de infatuare, cred eu, sa arati uau, uite cat de cult sunt eu si voi nu intelegeti nimic, eu o sa fiu descoperit dupa moarte. de fapt eu nu dau sfaturi, eu spun ce cred. ca nu esti de acord cu mine, e normal sa ai o alegere, dar sa stii ca nu fac pe desteptul. scuze daca ai inteles altceva.

va rog sa fiti barbat si sa acceptati parerea mea: o asociere nefericita de cuvinte, cap coada.

mai sunt si altele, dar roditor de culoare? e negru, galben? e latino? apoi e acel gerunziu, deranjant si ca imagine, si ca sonoritate.

titlul, si reiterarea lui mai jos, prin care in loc sa ne lasati pe noi sa descoperim ne oferiti pe de-a moaca tot sensul. autorul nu trebuie sa se explice din frica de a nu fii înțeles, sa nu subestimeze cititorul. altfel, poemul e foarte bun, ba chiar o sa ofer si o stea, macar din dorinta de a atrage atentia si a mai vedea si alte pareri.

e ca ai inventat o retetă, un stil, doar mai schimbi notele, mai schimbi trimiterile culturale, dar in fond spui mai mereu acelasi lucru, eliptic, sa nu se prinda fraierii. nu stiu cum arati si ce varsta ai, dar afectiv, emotional, esti blocat undeva. daca ar fi sa te scot din aceasta zona de confort cum ar fi? eu scriu in stilul meu, dar se poate vedea ca de fapt abordez mai multe voci fara sa-mi pierd vocea. am citit si poemul cu orwell, e acelasi manierism. cumva o singura poezie in toate. nu stiu daca esti de acord, dar daca tot suntem la un atelier, zic si eu ce cred.

cand o femeie se dezbraca in poezie, in sensul in care vorbeste despre ea, fara jena, in care observa lucruri, traiește stari, se inconjoară de lume. din tot ce am citit de la tine in ultima vreme, doar acest poem mi se pare de remarcat, pentru ca vorbeste despre tine si mai putin de stare, starea e intrinsecă, iar asta da autenticitate.

sunt puternice, sun juste cumva, dar mi-am adus aminte de ceva despre care am scris si un poem, asta ca sa te faca sa intelegi ca nu doar referintele fac poezia. Ulysse e o cartea grea, recunosc, e extrem de greu de citit, dar in fine, arta trebuie sa fie recogboscibilă pentru oricine.


anunț de angajare

am citit mai demult o știre anecdotică
despre o femeie de serviciu proaspăt angajată
la un muzeu de artă din italia care a făcut curat
într-o încăpere care arăta ca după petrecere.
a doua zi conducerea muzeului a rămas siderată că
a dispărut o lucrare de artă contemporană
a unui artist intitulată after party femeia a motivat că
a intrat & a văzut mizerie artistul spunea că idioata
nu înțelege arta
eu mi-aș dori o astfel de femeie de serviciu
să-mi curețe mintea să nu rămînă nimic
din ce n-am putea înțelege cu toții
să curețe în profunzime pînă nu mai rămîne nimic
care să nu fie dorit așadar acesta este un anunț
de angajare pentru femeie de serviciu
pentru că femeia de serviciu ne spune simplu
că fenomenul artei trebuie să fie evident & recognoscibil
altfel este un rateu în concluzie
orice operă de artă ar trebui să fie un anunț de angajare
a fi artist nu este o meserie de aceea e nevoie de toți
meseriașii din lume să facă fiecare ceea ce știu mai bine
arta să fie completă.

Vine, vine primăvara

Vine, vine primavara
Se așterne-n toată țara
Floricele pe campii
Hai să le-adunam copii

Crește, crește iarba verde
Ciocârlia-n nori se pierde
Haideti s-ascultăm copii
Al ei cântec din câmpii

Cucu, cucu strigă tare
Pitpalacu-n luncă sare
Mieii zburdă pe câmpii
Haideți sa-i vedem copii


daca poemul dumitale nu era cu vin, se incadra cumva la ceea ce e mai sus. acica o naivitate, scrisa ca la vacarești. fara suparare, fiecare scrie ce vrea, dar, sper, sa nu aiba pretentia de poezie. multumesc de intelegere, dar nu m-am putut abține.