Leonard Ancuta

am scris textul direct în căsuta de comentarii așa că am vazut apoi că are mici scapari de ortografie, cer clemență pentru ele.

mai înainte de toate, precizez ca nu am citit comentariile anterioare, ca sa nu fiu influențat.

așadar, avînd titlul Interatomic, titlu care cînd eram în generală m-ar fi făcut să cumpăr sau să împrumut o carte în care s-ar fi regăsit acest cuvînt, eu fiind pasionat de știință dar și de literatura SF la vremea aceea (mai citesc și acum, am autori favoriti, dar nu ma mai extaziez la orice best-seller care apare si după care se face un film prost), așadar avem acest titlu foarte puternic, care ne vorbeste despre spațiul dintre atomi.

După cum știm, lumea e formată din atomi, după cum am învățat la școală, primul care a vorbit despre ei fiind Democrit, după ce răspunsul la întrebarea ce e lumea, din ce e ea făcută fusese deschis de Anaximene și Anaximandru. Ei bine, ceea ce îi ține laolaltă pe atomii aceștia e o anumită lege a naturii, o forță electromagnetică generată de o nevoie de completare, care face pe anumite baze ale compatibilității să se așeze unul lîngă altul pentru a completa. me ducem puțin la chimie, unde aflam că oxigenul nu are trei valențe, acesta este apetitul de care vorbeam, astfel că atunci cînd are valența 2 atrage doi atomi de hidrogem cu valența 1 și uite așa rezultatul e H2O, adică apa, suportul vieții pe Pămînt, alături de legăturile carbonului. Ca să nu mă pierd în detalii, cu toate că aș putea să vă mai vorbesc pe subiect, Interatomic e un cuvînt foarte puternic, și comportă multe sensuri și interpretări.

Dar sub titlu avem acest textuleț:

același apetit
o să mă facă să-ți trimit
iar marea
după atâtea alte mări
care au dispărut
în fiecare sâmbure de răsărit


În ansamblu, textul vorbește despre perenitate, despre construcție-distrugere și reconstrucție, dar cred că spunînd asta am bam depășit limitele interpretării.

același apetit - primul vers mă duce cu gîndul la pofta aia pe care o ai atunci cînd mănînci un anumit fel de mîncare, stiu oameni care nu se pot abține, deși au depășit greutatea normală admisă care nu se pot abține la mirosul de mici și le vine brusc apetitul, omorînd orice dietă, în fine, așa simt eu, pentru că nu cred că se face vre-o altă referire.

confirmarea vine în versul doi unde ea simte acest lucru și ca o iubită gospodină perfectă îi trimite pachet pentru a sația apetitul, dar din versul trei aflam că-i trimite IAR marea, adică nu e prima oară. Și cei mai triști chetari din vama veche ar spune după primele trei versuri că o poezie care începe așa nu strînge nici bani de mers la toaletă, la mare WC-ul e scump, dar pe ei îi salvează cătălin crișan care zice cu hohot din genuni/vorbește marea, chiar mai poetic și mai reușit.

versurile următoare sunt legate, după atîtea alte mări/care au dispărut, versuri care evocă paradisul de altă dată, au o forță miltoniană cumva, au energia lui a fost și nu mai este, o scamatorie ieftină dar de efect, uite păsărica/ nu e păsărica. marea e un simbol al intîlnirilor clandestine, al agațamentelor ușoare, al concediilor reușite, cu toții iubim marea, induce nostalgii eminesciene, creează efect prin răsărit, prin forța valurilor care desenează faleze, prin puterea sa de a hotărî asupra vieții omului, fiind și dădătoare de viață, cît și capăt al ei, fiind ofertantă de speranță, ca o cale către scop, vezi Ulyses, dar cea care, în sensul marilor navigatori, cum e Magelan, sau căpitanul Cook, apanajul unor mari descoperiri. Doar că aici e terna mare, fără sensuri adiacente, e marea de altă dată, cu interferențele psihologice ale unui paradis pierdut, cum spuneam. Acest lucru este dovedit de ultimul vers - același sîmbure de răsărit - unde se forțează o metaforă, soarele apărînd din mare, roșiatic, se aude o muzică diafană, poate chiar bolero-ul lui ravel dirijat de celibidache, poate altceva, cert e că soarele răsare peste mare și fiind sîmbure sugerează și ideea de continuitate și de perenitate, un spermatos creator și aducător de serenitate la o distanță de un cearșaf de nostalgie.

Nu există o linie directă cu titlul, dar poezia e de o simplitate răpitoare, care în forma ei și fără comentariul meu nu creează nici măcar o emoție, ci mai degrabă o mirare de tip ce e asta? E de fapt o promisiune nesusținută, vezi titlul, te aștepți la ceva oau, și e doar un fîs.

Îmi pare rău pentru autoare, dar pe mine nu reușește să mă miște sub nicio formă, poate sunt eu mai puțin sensibil, dar am fost la mare, mă mai duc, știu ce trebuie să simt cînd vine vorba.

Pînă una alta, sper să-mi fie înțeles demersul, nu ca o răutate gratuită, ci un comentariu obiectiv pe un text care are adîncimea, genunea, uneimici băți pe trotuar.

desi nu ma dau in vant dupa textul tau, pentru ca se vede nu esti in cea mai buna forma, dar totusi e poezie, asadar din respect pentru poezie si poentru a sublinia grotescul care se intampla, cum ca se face abuz cras de recomandari catre autori care nu se pupa cu poezia, nici cu muza, pebtru ca e o scindare care devine tot mai evidenta, dau si eu o stea pentru acest text, infinit mai bun decat orice s-a evidentiat in ultima vreme. rușine celorlalti colegi stelutari.

Mulțumesc pentru trecere si apreciere, oricand cu drag.

Se zice ca dumnezeu a creat lumea si omul din iubire. E foarte clar ca iubirea e ceva dumnezeiesc. Ca nu e totul, se poate, dar iubirea cuprinde totul si se afla in toate. Pana si in boala e iubire, mai ales cei care au grija de tine. Cred ca am fost suficient de clar.

Mulțumesc mult , aprecierea ya înseamnă mult .

Pentru ca ai dreptate . Mulțumesc . Si lui Dragoș de asemenea .

ce avem în comun e puterea si mijloacele de a iubi. poemele mele de dragoste nu sunt foarte comode unora, era cineva care ma crede infatuat ca m-am asemuit unui dragon. de fapt eu vorbeam despre mine insumi ca o persoană reala, palpabila, perceptibilă, ființă dincolo de ființare, cum e dragonul, care există dar nu există. in ultimele poeme m-am folosit mult de filosofie, cum e si aici pentru a scoate in evidenta un lucru simplu, adanc, inseparabil de om, cum e dragostea. multumesc de trecere si semn!

e vorba de altgoritmul lui moisil, cu orice om are dreptul la o bere, dar dupa ce bea o bere devine alt om, care la randu-i are dreptul la o bere. in fine, nu vreau sa jgnesc pe nimeni, parerile voastre conteaza, esse est percipi, unora nu le convine nimic, altora le convine totul, fiecare are filtrele si starea sa.
eu ma bucur ca am mai primit doua pareri sincere, nu, nu toata lumea trebuie să mă placa, ar fi chiar ingrijorator. dar unele argumente ma fac sa zambesc.

comentariul meu era la mișto, cumva ofticat ca doar Emilian a comentat. In ce priveste textul, eu ma mandresc cu el, consider ca este simplu, cum ai remarcat dar in același timp foarte puternic, e un te mangaie în timp ce te musca. multumesc de parere.

care nu impresioneaza, de vreme ce doar tu Emilian ai comentat si apreciat. gata, pot sa stau linistit, mi-au murit laudatorii!

Si ce e sub poezia asta, ca si alea sunt mistou.

Iar vorba despre a mea e sa i bei sampanie di p... ca vorba avees, respect! Oricum, cel mai bun desert

/mulțumesc de apreciere, fiecare cu ce are!

as vrea si eu argumente, o critica buna pe acest text din partea fostei domnișoare Bargan. Ilie, nu-ti pierde vremea, citeste ultimele mele doua texte, sunt chiar curios daca se vede cheia. la ultimul am pus-o chiar în titlu, dar e clar ma ma dau de gol educatia profesionala, lecturile si meseria mea de spalator de vase.

după cum vezi, apa trece pietrele raman. Katy nici macar n-a comentat pe text, a comentat doar autorul, a zis, fara argumente ca e un text abominabil fara sa dea vreo explicatie și, mai mult, a cautat sprijinul editorului de pe vremuri, Eugenia Reiter, gandind cumva că a facut o impietate. Eu zambesc.

pe vremuri, eu si Ecaterina Bargan, cum era cunoscuta atunci, aveam meciuri d-astea. Nu s-a schimbat, nu ma asteptam, ca stii, cum spunea bunica-miu, daca unui copac tanar îi pui proptea, creste drept, dar dupa ce crește degeaba îi mai pui, nu se mai îndreapta. Doamna Katy a avut parte de momente bune înviata, a avut parte de premii, confirmari, scrie din pacate o poezie inegala, si atunci cand a dat de gard am fost sincer. se pare ca sinceritatea de atunci ma costa și acum.

ca veninul ti-a afectat umorul iar timpul nu te face neaparat mai intelept. textul e text, din pacate eugenia nu mai este la butonul de recomandare, iar eu nu m-am inspirat niciodata depa EVP. a, modul meu de a scrie, ai putea citi, dar ce sa vezi ignoranta.

Emilian, ma bucur ca ai rezonat cu textul, mă asteptam să vad autoarele de pe site pe aici, ca de, pe ele ar trebui mai mult sa le sensibilizeze, dar poate ca sunt ocupate cu alte lucruri. multumesc de lectura si apreciere!

eu text cu chipsuri. le faci sa rada, le faci sa planga,e o tranzitivitate complexă. multumesc de semn!

ca vad ca esti priceput la lipit timbre.