Leonard Ancuta

coaja cuvintelor e uzata rau, insa cu toate ca stiu pana si de la michael jackson chestia asta - să usuc pământul pe unde merg
- asta mi se pare chiar misto. de fapt ea e pentru mine acea mangaiere pe care nu o poti ucide cu niciun numar... o simpla atingere, un varf de deget, o semnatura punctuala de bebe roz si esti terminat.... stiu cum e sentimentul, nu am facut niciodata tam-tam dar chiar stiu...

un tablou descris cu un creion de 0.5. putine cuvinte, efect sugestiv, in plus tema: acel om, nobody, pe care il intalnesti tot timpul, deja aici ii vezi fata mai clar si sentimentele, adica un fel de inutilitate. ma distreaza, este ceva banal, dar facut colorat.in opinia mea, un poem bun.

un sol în ascuțișul ochilor tăi
care intră până la pruncie


o metafora de zile mari, o exprimare completa, cu o forta de sugestie colosala. o patrundere in adanc, o emotie care ajunge la os, la starea initiala.

vad aici un soi de abandon in fata sortii, dulce abandonare in dragoste. alaturi de forta si concizie, taierea scurta a cadrelor da si mai multa claritate creeaza premisa emotiei veridice si reale. un poem frumos, zis cu patima si imbogatit de imagine. floarea atarnata in gura mie imi sugereaza ludicul, reduce usor din seriozitate, da senzatia de joc, de harjoana, o lupta de catelandru in care miza e insasi starea de bine, curatenia iubirii. asa citesc eu. o bucurie exprimata cu stil si maiestrie. stea.

heroin chic parca e o melodie de la my dying bride, pe albumu cu 38, .... % complete, nu mai tin minte exact si mi-e lene sa caut. adica daca iti place asta inteleg o parte din felul in care vezi amarul, dar nu se reduce totul doar la a spune.

cum zice noemi, ai nerv si ceva cursivitate. te descurci in cuvinte si creezi autenticitate. momentan inca nu spui mare lucru, inca te lamentezi si vrei sa epatezi pe baza de limbaj. dar pt inceput e bine, adica arati ca se poate. promiti. asteptam.

tema mi se pare aproape tocita. inceputul, prima strofa suna bine, dar apoi te pierzi. am mai remarcat chestia cu transformarea desertului, e misto. finalul ar merita prelucrat, e cam patetic in optiunea mea.

un fel nu prea reusit de a face rime. cat despre idei, ce sa zic, aia cu crangul cel viril e tare frate!

hehe, cred ca ti-am depasit recordul de audienta!!! m-am uitat si pe primele doua parti, dar parca nu se leaga asa, ma rog, o parere. in plus asta e un tecst mai bun ,mai cursiv, mai bine inchegat ca primul.

apropo, buna idee fragmentul cu ferma din plamani.

un tecst care mi se pare inspirat din pink floyd, the wall. asta e toata senzatia. doar invazia lor de lacusta pe geamuri imi rasare putin. e rupta din decor, e originala.

raul nu are limite? binele are?

cat de rau poate sa se imputa un peste?

se zice ca omul e masura lucrurilor?

si ca omul, ca dupa chipul si asemanarea creatorului, are esenta buna.
oare?
asta sa fie esenta?

cam astea sunt intrebarile pe care mi le releva poemuil tau.

ala de gunoaie e o imagine deosebita, e tare, imi place. chestia cu garile fara nume e aproape omniprezenta in poezia ta, e obsedanta. as mai cauta si alte metode.
transformarea in obiecte de arta mi se pare iarasi f misto, semnifica incremenire si prezervare plus valoare, e super. ramanerea din final imi place in context dar es cauta o altfel de sugestie.

ai ceva talent, si in plus o prospetime a limbajului. se cere sa fii putin mai atenta la anume expresii sa nu para fortate sau iesite din context.
grija si la cursivitatea logica, de unde pleci, unde ajungi.
per ansamblu un poem care mi-a placut.

cu toate ca uneori trec prin tecstele tale fara sa las vreun semn, de data asta m-ai convins sa ma opresc sa iti spun doua lucruri. mai intai ca am citit tecstul si peste 10 minute am simtit nevoia sa il recitesc, apoi ca am inceput sa ma obisnuiesc asa ca o vecinatate cu placerea sa iti citesc versurile. imi place aerul de aici, nu mai pastreaza vehementa si malitiozitatea altor creatii ale tale, si imi pare ca aici esti chiar duios, asa ca o zicere din fluier. de altfel chematul acestui motiv, prezent de doua ori in poem imi spune despre lehamitea pe care o resimte personajul scriiturii tale, distanta la care s-a izolat de lume in aceasta siberie personala, acestea fac ca aceasta muzica sa fie un tovaras devotat, la fel ca si cainele. Faptul ca e un caine tragator, imi da speranta ca te va ajuta sa depasesti momentul si ca te va impulsiona prin tenacitate sa te vindeci la mana prinsa in capcana, de alfel o intorsatura buna a unei metafore cam tocite. ai conturat o atmosfera inghetata si o imagine memorabila cu fluieratul cetii, m-a patruns pana in oase gerul, pot spune ca imi place mult cum reusesti prin concizie, cu mijloace putine sa dai spatiului poetic autenticitatea potrivita. cat despre sarbautorile barbare, asa e in specia noastra, spirit de haita si chiar mai mult, hai noroc ca mi-a placut. ma retrag acum, se vad deja luminile nordului!

mi se oare cam personalizat, prea se vede prin tine, prea arata ca un acvariu. cred ca aluzia si sugestia sunt mai puternice in a face mai credibila o stare. ai insa o directete care nu e insa blamabila pana la capat si in plus ultimele 5 versuri sunt ok. cred ca ele in sine si cu un alt inceput in caresa nu spui atat de de-a dreptul chestia cu scrum, fum si tigari ar scoate un poem mai bun.

poemul nu e rau. ai totusi ai doua chestii, aia cu du-ma aproape de departe, varsta tineretii, fuga oportuna, care ar merita prelucrate sau inlocuite, is cam terne.

multumesc ca m+ai ajutat sa imi corectey tecstul, a fost scris noaptea tarziu, si publicat fara corectura, deh m-am grabit. chiar daca ideea e veche, am recunoscut deja asta, sunt convins ca maniera mea de abordare e noua. si sunt sigur de asta. faptul ca tie nu ti-a placut si ca suferi din cauza unui com al meu e problema ta. Apreciez ca mi-ai spus parerea ta, asta e nu sunt perfect. in plus acest tecst e primul dintr-o serie, el are alta miza decat scrierea romanului perfect.

multumesc pentru oprire, parca imi era dor de tine comentand tecstele mele. ai dreptate, cartea e deja in mine, multam!

nu m+am gandit de la inceput la o urmare, insa la un moment dat pe parcurs ce scriam am simtit+o. asa ca am dat gata ce+mi propusesem apoi imi iau o scurta pauza sa ma gandesc la continuare. pana una alta vb de ce e aici si despre care ma bucur ca ti+a placut. cu toate ca asteptam si io o parere mai generoasa decat acest placut. pe mine m+a distrat mult chestia cu cartile.

pe bune, o sa ajung sa refuz sa mai citesc textele tale. aici e mai mult scris in engleya decat in romana. ceea ce ma face sa cred ca esti incapabila sa scrii un tecst complet numai in romana. deja ai aerul pustoaicelor care se fandosesc si engleyesc jumatate din dicutii, pt ca e mai trendy.

sa incepem cu sfarsitul... carte va veni, tanu se intoarce, poza nu ma reprezinta fiindca sunt treaz...

buun. cat despre scriere, nu stiuu de ce dar am impresia ca va continua. in plus, cu toate ca ideea nu e 100% originala, se pot scoate multe din ea.

curcanii ma enervează, de altfel in afara de sotiile lor si nu bag mana in foc nici pt ele, enerveaza pe toti. asa ca imi vad de fischeru meu si multumesc pentru oprire. si apropo, nu e nevoie sa te simti pt semnu meu de apreciere, il meritai.