Leonard Ancuta

Felicitari pentru volum, sper sa am ocazia sa-l citesc. Cred ca daca ai castigat dreptul de publicare, ai castigat si respectul multor poeti. Bravo.
O stea de la mine care sa iti lumineze calea poetica in continuare!

îmi trec durerea
prin senzațiile
altui simț
și asta fac mereu

in afara de aceste patru, restul mi se pare in plus. iar titlul, vorba unora de pe-aici e pasunist rau:)

as miza mult pe schimbul de senzatii intre simturi si as rescrie complet poemul.

cred ca aceasta alaturare putea fi scrisa frumoasa lui. in rest, tecst destul de imaginativ, o parabola destul de cool. cam antioedipian as zice, ceea ce nu da o anume savoare, dar si finalul tau e ok. e de bine, ceva altfel in peisajul agonic de azi, unde se pare ca nu se mai intampla nimic, dar absolut nimic. paraca si-a luat lumea lumea in cap.

in ce masura pot sa vin, dar cu siguranta tare mi-ar fi drag sa fiu acolo. e un eveniment din categoria celor care ar fi bine sa nu le ratezi, s-ar putea sa-mi para foarte rau daca nu ajung... dar pana maine mai e, aprind farul sa-i calauzeasca si pe cei rataciti!

în niște nopți care mă gândeam
cu disperare

ăialanți 4 boți


probabil ca mai sunt si altele, dar nu de asta am intrat.

poate putin cam lung, trebuie sa te pregatesti inainte sa citesti, insa cu siguranta cred ca oricine ajunge la final va fi mai bogat.
in privinta stilului, genu epopeic a devenit banal si natural dar nu impieteaza, mai ales ca in acest tip de abordare, cu limbaj neaos, adevarat, de jucator de jocuri, de filosof la consola, mi se pare autentic. fiindca asta mi se pare mie ca diferentiaza poemul de ceva cu adevarat neimportant, tocmai faptul ca intrebarile se ridica si primesc raspunsuri in opera ta, pe langa ingredientele care tin cititorul aproape aloci spatiu de reflectie, judeci despre propria viata sau despre a celor cu care interactionezi.

am remarcat un pasaj cu adevarat deosebit, in fapt unul dintre cele mai pline de substrat aici, si cred ca mai gasesc vreo cateva, il las marturie aici

așa trebuia să mă duc eu primu și să-mi
sară mie în cap toți strigoii și toate hoardele de
reanimați și să borască pe mine toți mutanții și să mă
acopere astfel cu borâtură din aia verde și slinoasă
al cărei rol era ăla de a atrage și mai multe hoarde
de nervoși din ăștia și mă încojurau și mă zgâriau și
mă mușcau și-mi dădeau cu pumnii și cu picioarele
în cap și se suiau toți pe mine așa cum ne suiam și
noi în generală unii peste alții și ziceam cere vârf
cere vârf și ne suiam și mai mulți peste bietul
nenorocit sau peste biata nenorocită care se zvârcolea
neputincios bravi băieți de pe bigstream passage 2 și
care striga citez bă futu-vă-n gât dați-vă jos de pe
mine că nu mai am aer și noi ne dădeam jos și
începeam să vorbim despre dragoste pe acest pământ
minunat și când în sfârșit vedeam că intrați voi bravi
băieți de pe bigstream passage 2 mă bucuram și mai
tare și ziceam că gata nu mai trebuie să joc cu boii
ăștia virtuali care se vindecă unu pe altu și care mă
lasă pe mine cu 1 la viață în vreo cameră urât
mirositoare și fără uși și fără ferestre

As adauga ca se poate sa fi putin mai condensat, ca se poate sa mai pierzi din amanunte / da sunt doar amanunte / ajuta la atmosfera dar impiedica la mesaj / ok, in rest scrii al naiba de bine, ma bucur ca te citesc si mult noroc in continuare.

inteleg ca plecasi nemultumit din pagina mea.. imi pare rau ca sub acest tecst nu reusisi sa spui mai multe, asta e, probabil e vina mea, dar sa stii ca m+am straduit. nici nu+mi doream f multe cu acest poem, chiar voiam ceva cuminte. so, mai treci si mai citeste si alte tecste, poate in alte ipostaze iti voi fi pe plac. orvoar.

doamna Mamier, din comul de mai sus inteleg ca aveti o clona... mda, frumos, colorat, dar tot nu cred ca-i șade bine caluțului... e merituos faptul ca v+ati chinuit sa creati o parodie, ma bucur si ca v-ati asumat responsabilitatea, dar de ce eraq necesar sa o postati sub identitatea unei clone? de ce e de fapt necesar sa ai o clona? asa a pierdut din valoare saitul acesta, prin abundenta duplicitatii...i suppose...

devine tot mai greu sa gasesti o poezie bine scrisa care sa te faca sa simti fiori pe spate in peisajul de pe agonia. parca toata lumea si-a luat vacanta sau a cayut prada lipsei de inspiratie. de cateva zile sau chiar mai mult tot caut un poem care sa ma fac sa simt ceva. uite ca sfarcul lui Mahmoud e isvor de desfatare si pentru mine, si pentru ca se potriveste perfect in acest peisaj desertic cred eu ca merita o evidentiere, in primul rand pentru adevarul continut, apoi pentru faptul ca autorul reuseste sa creeze imagini extrem de picturale. metaforele din debut aluneca spre o exprimare frusta la final si accentueaza starea de sete, de dorinta. comparatia nu mi se pare reusita 100%, insa vine sa spuna frust despre nevoie, despre implinire, despre hrana de care avem nevoie.

NU E VORBA DE NICIUN PLAGIAT. NU ACUZ PE NIMENI DE ASA CEVA. Pur si simplu e o chestie de perceptie, unii oameni gandesc, isi imagineaza sau au trairi similare. se intampla, si ma minunez. e un fel de a spune ca ca uite eu si cu me high am rezonat la o chestie sau eu si pablo am simtit o chestie aproximativ asemanatoare. cam asta e treaba, in rest e un soi de mandrie ca macar te poti simti in regula, ca nu esti un ciudat si ca nu numai tu auzi pisica facand ca vrabia...

multa naivitate si candoare. poate prea multa. ma face sa ma gandesc la scoala generala si la compunerile pe teme date. daca pisica ar fi fost extraterestre si ar fi avut comportament ucigas, ar fi facut diferenta. asa e mult prea normal...

un semn ca mi-am inchipuit ca ti-au scapat alaturari cacofonice, alea pe care le semnalam. intre timp am citit si ultima poezie, ma bucura faptul ca ai un limbaj poetic propriu, ca vocea ta e unica in peisaj, si ma mir ca nu esti mai des remarcata.

poemul e placut, pacat ca ai cateva sonoritati cam tari, stridente in peisaj, un cu cu in primul vers si un ca c aproape de final.

poala ta e o lespede prea rece si prea grea pentru fruntea mea... cred ca e una dintre cele mai frumoase metafore citite astazi...

nu vin cu reprosuri majore, nu am asa ceva. dar tot trebuie sa fac mici observatii.

de pilda cele trei scrisuri de la inceput... poate mai mergea un asternut pe o foaie, sau altceva similar.

Apoi m-am poticnit in acel necuvant, care nu e chiar original...
in rest un poem firesc, cuminte.

finalul cu \"uneori mi-e dor de tine\" nu pica bine deloc. e un fel de buna ziua, da-mi toporul!

foarte faine strofele, merita sa te gandesti sa refaci finalul.

gasesc ca poezia aceasta este ca un concentrat de primavara. numai putin sa picuri undeva si imadiat florile vor inflori.

imi place faptul ca in doar cateva spuse autoarea reuseste sa transmita acea energie vie, acea culoare gata sa acopere umbrele iernii. acel asteapta din final este tocmai coborarea din nemiscare in miscare, este motorul care pune in functiune elixirul. este un poem care invita la actiune, este un catalizator catre frumos.

bravos.

dupa primul grupaj ma pregateam sa inchid multumit, abia atunci am vazut ca mai urmeaza. am citit, dar imediat mi-am dat seama ca te-ai concentrat si ai spus ce era esential in primul. in celelalte doar te-ai labartat si nu mi-ai mai ucis nervul senzorial.

la final chiar ai devenit laptos, plus imaginea cu stelele si masturbarea care nu mi se pare asa originala * plus lipsa de ortografie chiar deranjanta.




* o poti gasi intr-o pozie de-a mea, http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1801266/act

remember you\'re unique just like anybody else - asta e un vers extras dintr-o melodie rome.

desi pe undeva incerci sa ne vorbesti de unicitate si perfectiune, am impresia ca o cam arzi consumand gaz de pomana. cateva banalitati, cateva incercari de creare de imagini, comparatii comune. cam asta am gasit. nu vreau sa fiu rautacios, dar se cere neaparat o schimbare de atitudine. trebuie sa fii mai taioasa, mai directa, mai energica. nu mi-o lua in nume de rau, iti las in semn de iertare versurile melodiei

\"DER WOLFSMANTEL\"



BEWARE OF WORDS AND THEIR POWER TO CHARM

THOSE GREEDY LITTLE MEN

THEIR FILTHY SOULS

BEFORE ALL ELSE BE ARMED

…möcht\' auch noch die ganze Welt uns hören…

REMEMBER YOU\'RE UNIQUE

JUST LIKE ANYBODY ELSE

SO DON\'T GROW WISHBONES

WHERE THE BACKBONE OUGHT TO BE

BEFORE ALL ELSE BE ARMED


BEWARE OF WORDS AND THEIR POWER TO DISARM

LIKE A BLIND MOB

EYES LIKE CATTLE

BEFORE ALL ELSE BE ARMED

as fi asteptat mai mult de la o poezie instelata. am gasit exprimari greoaie, lipsa de inspiratie, lipsa de cuvinte - recunoasterea aceasta, neputiinta de a spune nu mi se pare proprie cuiva care se ocupa cu scrisul...

apoi versuri de tipul copilariilor
Ce ați rămas așa?
Vreți să știți ce s-a întâmplat?
Atunci întrebați-mă! ma fac mai degraba sa ma gandesc la primele mele compuneri din scoala....

apoi nici scenariu nu-mi pare prea credibil. asadar, cred ca imi doresc mai mult de la o poezie insemnata.

sunt cateva chestii care imi plac la acest poem, cum e cea cu credinta gravida, umbra tot mai mica si gustul de prajitura al lacrimilor. pe de alta parte sunt lucruri mai putin reusite, cum pictura inecata in ulei sau ca tehnica, stilul acesta confesiv, de parca ai vorbi cu cineva... e bun ca tehnica in general, dar aici nu mi se pare potrivit, sau nu prea bine dozat. evident e doar o parere.