Poezie

nu te lăsa, Jabberwocky

2 min lectură·27 august 2025

Mediu

mai am puțin și fac rost de foarfeca aia pînă la cer

să decupez ce stele vreau și să ți le pun în păr

cînd facem dragoste să fie o lumină vie în cameră

să-ți văd chipul cum înflorește în păcat

să te privesc murind

de plăcere ca o valiză la bagaje de mînă

uitată acolo

suntem părți egale și lipite pe dragoste

ca o amendă pentru parcare

ne desenăm mustăți pe degetul mare de la picioare

și cînd ne atingem mustățile se zburlesc

asemenea cozilor de pisici întărîtate și dragostea noastră

e absurdă și dada, te face să uiți de ce ai venit

bun venit, tristețe, pe ce parte vrei masaj azi,

spuse o parte din mine care stă ca o haină agățată în cui

ca o iubire joben în cutia care-ți poartă numele

azi vreau doar să mă rănești, spuse tristețea

povestește-mi despre fericire

eu nu știu să povestesc despre fericire, n-am cunoscut

așa că am inventat fericirea pentru asta

și am zis, în timp ce-mi fumam un deget

și îmi beam sîngele în speranța

că mai conține tărie

a fost odată o fericire care era nefericită

și nu își găsea locul, nu își găsea nici pe cineva

să împartă fericirea nefericită pe care o avea

astfel încît ea să plece fericită ca un copil din cofetărie

și celălalt să plece nefericit

ca un copil din a doua cofetărie

acum îmi exersez carioca pe lună și scriu

ca borges, mă doare o femeie în tot corpul

și luna își proiectează razele în ochii tăi

pînă genele tale devin ca o plasă pescărească

care vrea să-mi prindă chipul oglindit

pe apă.

așa e, suntem singuri peste tot

împotriva tuturor.

00533

Leonard Ancuta. “nu te lăsa, Jabberwocky.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14193547/nu-te-lasa-jabberwocky

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.