am slăbit maria

acum mulți ani acest poem a fost votat poemul caștigător al concursului agonia. în 2009. cînd în juriu eraun poeti și in public asemenea. nu rascolesc amintiri, dar vreau sa mai spun o data la multi ani celor sarbatoriti azi cu un poem care cred ca are calitatea necesara nu e la intamplare.

Dădeam steluță dacă nu citeam „repostare” și dacă nu apărea comentariul. Mulțumim de urare, Leonard (în fiecare femeie este Maria)!
Poemul funcționează ca un monolog al decompunerii emoționale, în care vocea poetică își inventariază pierderile nu doar în plan sentimental, ci și identitar. Nu este doar despre o relație care se stinge, ci despre senzația că întreg sinele se erodează odată cu iubirea. Bun poem. Îl uitasem. Vreau cărțile tale – apar ca stoc epuizat.
Poemul îl simt precum ai descrie un proces de doliu emoțional, în care pierderea relației este resimțită la toate nivelurile: fizic, social, existențial. Eul liric trăiește între două extreme: hipersensibilitate și dizolvare… și încearcă să păstreze un minim nucleu al sinelui prin ultimul sărut păstrat.
Iar versul „Bărbații intră în tine… femeile-mi simt slăbiciunea” indică o percepție constantă de amenințare. În plan psihologic (cred eu), e o reacție de hipervigilență. Eul liric trăiește o realitate unde iubirea e un câmp de luptă invadat de alții.
La nivel stilistic, poemul alternează brutal imagini apocaliptice – „turnurile gemene”, „Waterloo”, „stol de corbi” – cu detalii cotidiene („ciocolata aia albă cu bule”), obținând un efect de contrast care intensifică senzația de fragilitate. Repetația numelui „Maria” funcționează ca un refren incantatoriu, o mantră a pierderii, care, în loc să aline, accentuează golul. Vrei si nu vrei dar vrei.
Finalul, „o fotografie din care să arzi bucățele”, închide cercul printr-o metaforă a autodistrugerii controlate: iubirea, în lipsa corpului viu, se hrănește din fragmente de memorie, într-un ritual dureros dar inevitabil. Am un defect de zi cu zi: scriu mult fiindca tac mult (de, tu ai sa spui, nevoie de socializare). Bun.Mai trec.

pe lînfă faptul că-ți place, spun si eu că îmi place comentariul tău, elaborat, disecant și ca intr-o lectie de anatomie poeticp, desluseste organele poetice ale acestei scrieri, asta ma bucura cel mai tare, te aștept oricînd cu drag.
cît despre carți, da sunt în marea lor majoritate epuizate. iți pot pregati însă un email cu variantele lor electronice, cauta-ma în privat sa discutam acolo.