Mädchenbildnis

fată frumoasă, nu mă cunoști încă, sunt o urmă de copită în care s-a strîns apă

și noaptea beau stelele din mine,

mă uit în ochii tăi și începe radioactivitatea, mă transform dintr-un izotop instabil

într-unul stabil, nu mai transmit radiații alfa, beta sau gamma, radiez iubire

și apa din urma de copită devine gheizer care face o poartă în cer

prin ea te voi duce departe, în altă istorie

în care vom fi us and them, noi și ceilalți, noi care cunoaștem atît de bine

gustul ploii, ei seceta pentru care cumpără apă de care nici măcar nu se bucură

ai ochii unei femei care vrea să uite, ai ochii unei femei care pleacă, hai cu mine

să creăm turbulențe și coșmar în valea seacă

să urcăm la soare și să-l aprindem dimineața cum aprind femeile bătrîne

lumînări în cimitir, că asta e lumea, un cimitir cu oameni expirați

neîngropați încă, zombii care încă speră să mai molesteze un viu, să mai fure viață

părul îți cade pe umeri ca o noapte peste corturi indiene sub norul lui magellan

în care mi-aș închipui că îți țin înima în inima mea ca într-un seif și buzele într-ale mele

să nu vorbești în somn

pisicile alea fumează și beau, vreau și eu o viață de pisică, să mă gudur de picioarele tale

nu mă cunoști încă, îți spun toate astea pentru că și orbii visează, și surzii înțeleg muzica,

iar noi, oameni în colivii încercăm să ne vindecăm de boală și să zburăm

să îi privim o clipă de sus, noi suntem noi, ei sunt sau nu mai sunt

cu cît suntem mai sus ei sunt mai mici, mai insignifianți

am scris toate astea pentru că un om care există cu adevărat nu există altfel

decît în inima altcuiva.