Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

3

3 min lectură·
Mediu
eu nu cred că există alt iad
în afară de al meu, aici, unde un fluture al iadului s-a așezat
și i-au căzut solzii de pe aripi și m-au tăiat atît de adînc
încît pare că m-a bărbierit raskolnikov
nu cred că există alt iad dincolo de cel al băuturii
dar există iadul lipsei tale, există iadul
din care vrei să ieși dar nimeni nu întinde mîna
nu există iad, iadul suntem toți, totuși au existat timbre
trimiteam scrisori, acum scriu scrisori fără adresă
arunc sticle goale în mare în care n-am pus scrisoare
am pus cît am putut plînge, că lumea e un iad
și nu se știe niciodată, cînd vei găsi sticla
dacă nu îți va fi cu adevărat sete.
alice
nu îți cunosc durerea dar mi-o știu pe a mea
așa că atunci cînd îți întîlnesc privirea
te văd ca pe alt condamnat la moarte
însă tu mai ai ceva sub privire, iubirea care te face nemuritoare și caldă
și trag și eu cu buzele mele otrăvite de alcool din țîța ta
ca un bărbat încă nedomesticit de o femeie, ca un cîine fără stăpîn
ca un filosof care a trăit în india doar cu gîndul
și a citit veddele și mahabharata în palma iubirii de sine
îmi plimb degetele, arătătorul și mijlociul pe o masă, către pahar
dar mă gîndesc cum ar fi să atingă tatuajele tale
și în pahar să fie chiar sîngele tău pe care mi l-ai oferi în dar
și în loc de iubire, că doar iubirea nu spune nimic, iubirea se tace
împreună
iubirea e doar o răscolire a frunzelor din cărți, uneori, cînd numeri
de cîte ori a fost să nu fie, cum și eu am rămas ca o altă viață
care nu se știe dacă a fost sau urmează a fi
alice a trecut dincolo de oglidă, eu sunt încă în fața ei
dar nu mă văd
o văd tot pe alice
acolo ești tu
mai întîi te-am pus să îmbraci o rochie și ai pus trei
nu ai știut că în mintea mea mecanismul spunea, îmbracă rochia,
să te pot privi goală o clipă, să văd și pînza înaintea culorii
să fac dragoste cu frumusețea și nu cu seducția
cum aș face dragoste cu toate pînzele goale ale lui modigliani
apoi ai dispărut ca fumul de țigară în ochii unui bărbat care avea nevoie de el
să mascheze lacrima, să nu se vadă suferința
aceeași ca în cazul meu, privind un nud
pe care l-aș îmbrăca atent ca un croitor, cu trăsăturile tale
așa cum dezbrac orice pictură pînă la pînză, orice femeie pînă la sex
și acolo ești tu.
00454
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
441
Citire
3 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14192853/3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.