Poezie
leonialina
3 min lectură·
Mediu
leonialina
se va vorbi despre dragostea noastră,
or să înflorească pomii în ianuarie. poate a doua oară
că la noi a ars o sondă și a mai fost dragoste. s-a spus atunci că va fi
un fel de extrasezon pentru apropiere și fetele vor plînge
iar lacrimile lor vor dezgheța fîntînile
și noi o să ne iubim.
ți-am scris pe burtă, iubirea nu se închiriază cu ora
ai rîs, ai zis, scrie și pe spate, să se vadă cînd plec
ți-am scris cu indexul
dragostea e un glonț pe care-l mușcăm cu dinții,
dacă îl prindem.
și totuși o să ne iubim. nu în întuneric
nu într-o cutie a milei
nici cînd îți lași gura pe buzele mele acide
și spui că lumea e prea rece ca să te mai înfierbînți.
eu știu că minți, ți se înroșesc coapsele și n-ai învățat
să te aperi cu haine. ești numai piele și freamăt.
ne vom iubi. chiar dacă dragostea nu vindecă
doar alină mai frumos durerea.
învăț limba destrămării să nu fie important
trupul, învăț viața cometei să te văd totuși.
ne vom iubi.
și va fi ca un torent care ia la vale case și păduri
care ia oameni la cer
care va face mamele noastre să sune înnebunite
va fi un torent în care păpușile se vor salva una pe alta
și vor face pipi pe mal de frică. dar ne vom iubi.
dragostea nu are istoric, dragostea șterge memoria.
vrea să fie prima, unica, nu vrea alternative și o cunosc.
așa e. acolo, cînd faci duș, apa cade pe pielea ta ca o rugăciune.
și nu e apă. e lumină. acolo nu există cuvintele pe care le-am spus
cînd nu mai știam să iubim. și ne iubim.
acolo ești tot ce n-am mai avut curajul să atingi.
ești femeia care zîmbește fără motiv într-o dimineață
în care cafeaua are gust amar și eu nu trebuie să plec.
te iubesc și tu ești acolo, unde trupul tău n-a fost niciodată
străinul din patul meu.
ești cîmpul electromagnetic în care m-am pierdut cu plăcere.
orgasmul care începe de la glezne și se termină în cerul gurii.
degetul meu mare peste clavicula ta. mîna ta prin părul meu
în mintea mea torturată. te ascult, ascult iubirea din tine
ca yehudi pe concertul ăla unic, al surdului
am vrut să spun de viață
ești cum respiră o vioară cînd nu mai are corzi, dar muzica vibrează.
00526
0