dragostea trece prin oraș

e liniște pe partea aceasta a cerului și noaptea iese

ca din gura unui mort care cîntă

visele se dau în capul oamenilor ca în leagăne

ceața se împrăștie prin oraș de parcă ar fi o bandă care are sub control

traficul de droguri și mecanismele plăcerii

luminile electrice ard în liniște ca niște lumînări

de pe torturi uriașe și dimineața se apropie gata să sufle în ele

și în stele, e momentul acela al zilei în care gîndurile se cațără unele pe altele

să fugă din capul tău în care singurătatea a luat-o razna și trage cu mitraliera

altfel e atîta liniște în afară că urmele pașilor mei se aud ca un concert

îmi închipui cum stăm într-o cameră în care lumina se dezbracă pînă la întuneric

îmi iau mulajul feței pe pielea ta, pe sînii tăi și în crepuscul

fac atingerile noastre să producă arcuri electrice care îți luminează ochii

și dragostea face poduri peste fiecare lacrimă

facem dragoste cu ardoarea celor care vor să salveze lumea

facem dragoste ca niște soldați care își dau cu ciocanul peste degete

să nu mai poată apăsa pe trăgaci, în toate e liniștea asta a unui copac în timp ce înflorește

plouă în morse și spune că ai găsit deja dragostea

e liniștea aceea a unui păianjen care își agață plasa de stele

și prinde în ea lumina, e bine, e semiîntuneric și ne putem săruta, ne putem iubi

mîinile mele te sculptează ca apa de la duș iar tu spargi liniștea cu un geamăt ușor

toate semafoarele sunt pe roșu acum și toate mașinile sunt oprite la stop

dragostea trece prin oraș

pe trecerile de pietoni sunt porumbei care dansează și umbra lor pe clădiri e uriașă

dragostea trece prin oraș.