Poezie
ce e durerea
2 min lectură·
Mediu
mi-o închipui pe mama la moartea mea
cît e dragostea atît e durerea
cînd plînge o mamă cîmpiile se fac tot mai mici
pînă ajung de mărimea unui mormînt
nu pot spune nu plînge mamă
că eu încă te iubesc, topește o lumînare să-ți auzi iubirea în ea
tocmai mă întîlnesc cu primul motor al lui aristotel și chiar dacă nu e triumph
merg și eu pînă la dumnezeu, mamă, să-i fut una în față
că te-a facut tristă
știu că te trezești noaptea și îți vine să mă suni dar nu mă suni
că te gîndești că dorm, așa e, mamă, dorm dar aici nu mai am semnal
auzi, mi-am adus aminte că mai am o scrisoare
în sertarul de la birou de la o fată care a murit și ea, poate ne dăm întîlnire
știu că ție nu-ți prea plăcea, dar sunt atît de singur fără tine
nu uita tu să dai de mîncare la pisici, mai plătește te rog, te rog
o lună întreținerea, poate mă întorc și eu peste patruzeci de zile
să îți sărut ochii să îmi vezi chipul în golul din tine
să faci mamă vinul de culoarea ochilor mei și să-l bei
așa e iubirea mamă, cum plîngi pînă lacrimile te leagă cu iubita de mînă
și eu am iubit-o mamă, învățam limba morții pentru ea
îmi făcusem cîteva morminte în care mă antrenam pentru dragoste
ce frumoasă era, dădeam stele pe răzătoare să-i pice noaptea pe pleoape
nu te supăra mamă, și pe tine te-am iubit
dar acum s-a făcut noapte, al naiba de noapte.
00765
0