și flăcările au două fețe ca oamenii

și dragostea are, ari, nu te speria, stau pe budă și mi se întind mucii din nas pe țigară

și nu e eroare, cred în acel dumnezeu care își recunoaște greșelile

și în moartea care taie o singură dată, definitiv

mai cred în iubirea ta și în întîlnirea noastră grozavă care se va termina în lacrimi

pentru că și lacrimile au două fețe ca oamenii care se iubesc și mai mult chiar,

lacrimile au elefanții lor pe care îi pierd din cînd în cînd

cum îți pierd îmbrățișarea în trupul meu și o găsesc mai tîrziu într-un tricou

care îmi povestește despre tine și atingerile pe care le-am visat sub un pom din care curgea

o după amiază ca mierea cu două gusturi, dulce și sărată, și iubirea

ca o lumînare care poate arde și cu flacăra în jos

și trag din țigară cu ți-aș fuma chipul dintr-o poză

și am o erecție cum aș face un copil ca iisus

dar stau umil sub pietrele gîndurilor mele pe care le izbesc una de alta

cu speranța că vor face o flacără care are pe o parte chipul tău

pe cealaltă pe-al meu.