Poezie
submisiune
2 min lectură·
Mediu
lăsăm doar umbrele noastre să joace de-a v-ați ascunselea
cît noi stăm în soare și ne scriem în plînsete versuri
din tatăl nostru, cum ar fi ăsta cu iartă-ne nouă greșelile noastre
cum și noi ne vom ierta și vom face dragoste
ca dumnezeu cînd ia în brațe întreg universul
mi-e poftă de varză călită, dar în tine dansează diavolul unei iubiri
care îl supune și pe maestrul verzii călite, pofta mea îl va ține în lesă
pînă nu voi desena conturul buzelor tale cum n-a făcut-o el
să te sărut cu ardoare, de parcă ți-aș da viața mea
cu pasiune, să-ți împrumut tricoul meu rupt de alergat prin lume
aflăm că suntem săraci cu duhul, dar nu cu iubirea
eu nu am anotimpuri, eu te am doar pe tine și aurolacul ăsta cu barbă
e de fapt spîn prefăcut, eu am dragoste și el are moarte călită
eu am sufletul varză pentru că te iubesc și el pune moarte pe mine
să fac varză călită cu moarte
să îți intre mirosul în craniu, să mă citești pe ziduri
să-mi spună jigodia că sunt absent dintre-ale mele riduri
vreau varză călită cu tine, să fii tu carnea mea, să te iubesc în mînă cu furculița
aș vrea, apoi să stau pe covor, sub privile tale, să mă privești
ca o radiografie prin dragoste
să înțeleagă și prostul ăla, că așa cum e pe pămînt, e și în cer.
00819
0