Poezie
tu ești bucata din mine care lipsește din cubul lui nichita
1 min lectură·
Mediu
și stăm așa între greieri să privim cerul
și așteptăm să înflorească
părul tău mă atinge fără știrea ta
și luna se plimbă pe cer ca un melc
cadavrul iubirii noastre nu va fi găsit
te țin de mînă cum am face transfuzie de vieți
lichidul din licurici e ca un bliț pe chipul tău
și nu te voi uita niciodată
mai colo sus e o cucuvea care înțeapă noaptea
eu sunt lipit de tine ca o fotografie de imaginea din ea
prin inima-mi trece o furnică, are numele tău
te sărut cum aș săruta cerul cînd mă sufoc
nu mai plîng cu lacrimi, plîng cu numele tău, deosebito
îmi ocolesc umbra să nu dau nas în nas cu tine, e vară și e noapte
fluturii nu mai au aripi, au șoapte
și sînii tăi îmi intră prin piele
suntem într-un sărut de atît de departe
că se topește cămașa pe tine de cît clipesc.
03773
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “tu ești bucata din mine care lipsește din cubul lui nichita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14182081/tu-esti-bucata-din-mine-care-lipseste-din-cubul-lui-nichitaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, mie îmi place așa ceva
tu te-ai gândit să pleci pe subiect inspirat de cubul acela, dar nu cred că este util să și mărturisești asta în titlu. adevărul se poate cunoaște, dar așa pare să ia un colț din poem
PS - probabil umblă ceva în aer. am un text cu melc și furnici. noroc că mie îmi salvează blogul și ora postării, altfel nu mă puteam eschiva (nu că ar fi ceva rău sursa inspirației, dar nu este cazul de data aceasta...doar coincidență)