ari, sărută-mă

votca omului singur

ai banii pe card în cinci minute, am văzut într-o reclamă

eu am banii pe card cinci minute, am observat în timpul vieții

am avut și o iubită cinci minute, dar apoi mi-a luat-o cineva

oi fi avut vreo poprire, nu știu, în general stau cu anii lîngă o femeie

doar că anii în ultima vreme sunt tot mai mici, ultimul an a fost

ca o zi de salariu, a doua zi nu mai ai nimic, o votcă, fără prieten

așa e votca omului singur, bei o sută, apoi alta, apoi lași buletinul

vinzi mașina, ai pe cineva cinci minute, invadarea singurătății

e sigură, ca o pisică pe pian, ca o furtună de vară, singurătatea îți pune

mîna la ochi și te întreabă suav, cine? inima ta bate cît pentru doi

și tu ești împărțit în două cadavre, stelele au murit de milioane de ani

iar tu te bucuri ca un copil care a prins o broască țestoasă

ai lupi în tine, sîngele urlă după dragoste dar dragostea e moartă

e vampirul care te ferește de soare cînd te îmbeți, ai chiria în flori

ai mintea în atelierul de sticlă. totul se sparge, dacă vezi un ac

e cel care intră în mine dar simți că e în tine, așa e și dragostea cu otravă

dacă bei o votcă o faci pentru că îl suni pe dumnezeu

dacă te îmbeți e că nu răspunde, dumnezeu nu răspunde, sună el înapoi

suflet de ari

ari, în timp ce citești ce e mai sus, o diversiune, te-ai prins, eu tocmai mi-am închipuit cum te mîngîi pe buci si apoi pe mine, apoi din nou pe tine pe față și apoi pe mine, apoi iar pe tine, pe sîni, apoi iar pe mine, și așa, puțin cîte puțin te pun toată pe mine și am o problemă, sufletul meu nu are mîini să te mîngîie, că am un suflet bont, sufletul meu nu te poate fotocopia, și sufletul sufletului meu nu a invățat încă metempsihoza

așa că te rog, ari, sărută-mi gura pînă o umpli cu sufletul tău, pînă o simplă respirație de-a ta îmi ajunge să cobor pînă în groapa marianelor să îți aduc un fir de nisip în jurul căruia să ne depunem sideful și ne închidem în dragoste, și mergem în deltă să vedem rachetele rusești ca pe un foc de artificii, mergem la sulina să stau cu pula în nisip măcar cateva momente pînă depune chipul tău și nu mai explodează

ari, eu sunt păcatul ipotenuzei care e suma catetelor tale, sau bucilor tale, îți citesc dragostea cu mîinile, ca un orb, îți aud melodia pieptului ca pe-o fîntînă ce salvează un om, de restul mentosane, uite, mă văd cu tine pe o piesă a mariei răducanu, cînd se lasă noaptea peste bucurești, mă gîndesc la tine și văd că nu ești, ari, dragostea mea, am fost azi afară și m-a îmbrățișat soarele cu îmbrățișarea ta

și sub briza electrică din camera mea îți scriu ca nietszche neantului, îți scriu ca emily dickinson cînd arunca la coș, îți scriu cu capul în cuptor, îți scriu cu pula în mîini și sufletul în tine, îți scriu ca mefisto,

îți scriu ca michelangelo în praful rămas de pe statui, sunt ca un om care nu aparține umbrei, dacă umbra nu te conține și pe tine, ari

azi m-am sinucis de 99 de ori într-o singură respirație

sărută-mă.