Poezie
skam
2 min lectură·
Mediu
cine găsește dragostea în ochii unui mort
și zboară, zboară, zboară pînă începe să se topească în cer
iar șerpii adormiți încă mint, otrăvindu-mi visele cînd omori
pereții cu unghiile, cînd omori peștii hrănindu-i de parc-ar fi plante
apă o dată pe săptămînă
ca și cum ai trage cu gloanțe de gumă mestecată în chiloții babelor puși
la uscat pe balcon, poate junii muribunzi ai cartierului trag cu ochiul
e delicios acest sentiment că ești
că mă vrăjești, de undeva din egee, ascultă, tu nu știi
sunt îndrăgostit de boala mea, boala mea frumoasă.
mama m-a crescut ca pe un trandafir, mi-a dat petale dulci și ghimpi otrăviți.
am jucat în drame intempestive, ne-am ținut companie coruptă de minciună.
infestarea mortală este singurul meu prieten de încredere, mă sărută
bună dimineața, dragoste, mă ține de mână până la sfârșit
cînd îmi cere să-mi omor motanul.
cînd ziua cade până la noapte ca laptele dulce în laptele acru
și-n somn păianjenii mușcă, otrăvindu-mi visele
și un arhitect al tuturor durerilor îmi desenează harta casei
știu că e o minciună, dar ce casă poate fi făcută pe minciună
viața m-a înșelat pînă nu mă mai recunosc în iubire
mai bine tu, draga mea, boala mea, frumoasa mea.
021.004
0
ai un stil ciudat, dar în sensul bun, și aș mai citi multe poezii scrise în felul ăsta :)