Poezie
da, despre asta e vorba
2 min lectură·
Mediu
adică ce vreau să spun, sunt puțin nebun, de restul bomboane.
ba nu, sunt întreg la cap, poate numai pe jumătate. de restul, nebun.
de fapt sunt doar un bărbat îndrăgostit care stă în chiloți, șosete
lîngă motan și te iubește cu ochii-n tavan. un bărbat care crede ca în filme
că acum se crapă tavanul și vede universul,
iar universul e forma completă a celulelor tale și cu o singură mișcare de mînă
unesc stelele și te pictez cu zîmbetul acela al tău care mă îmbolnăvește
trei zile de nu mă mai dau jos din pat și televizorul dă erori de conexiune de rețea
cum eu dau eroare de conexiune cu viața. visez că visez și de fapt am un cancer
al visului care îmi spune că nu mi-a mai rămas mult timp cu tine,
dar sunt pregătit pentru toate metastazele cu tine, cum mă întreba mihu de la holograf
leuțule, tu cum urci cele cinci trepte, nu știam atunci ce să zic,
azi le pot urca pe degetele tale care îmi ating fruntea, pe numele tău,
pe cele cinci fire de păr rămase neepilate de pe trupul tău, azi
dintr-o singură pulsație de inimă poți să mă bușești de cer.
dacă o fi să te sărut îmi bag capul într-o pungă să te respir numai pe tine.
da, știu, pare o nebunie dar dacă ar exista un amanet pentru organe
nu mi-aș păstra decît ochii să te mai văd o dată zîmbind
și ca o plantă carnivoră să te mai prind o dată între gene
să stau trei zile în pat cu o supradoză de moarte în venă și să cred în iubire.
dă-mi și mie o bere rece, spui tu, și prin mine lumina becului trece ca fulgerul.
umbra mea dispare pentru o viață și singurătatea pare că a fost concepută special
pentru mine, salut, ești leo, da sunt leo, așa își spun oamenii fără umbră.
am inventat o limbă special pentru tine în care să-ți spun că te iubesc
doar că lipsa ta mi-a tăiat limba și n-o pot vorbi.
mă uit la un film elucubrant cu scene de violență și sex și de fapt visez o omletă cu tine
și încerc pe limba morții mele scrisă special pentru tine
să vezi că acolo unde există iubire și doi copaci își ating crengile peste un drum
și drumul, ca toate drumurile, se termină numai în cer.
021020
0
"da, știu, pare o nebunie dar dacă ar exista un amanet pentru organe
nu mi-aș păstra decît ochii să te mai văd o dată zîmbind
și ca o plantă carnivoră să te mai prind o dată între gene
să stau trei zile în pat cu o supradoză de moarte în venă și să cred în iubire."
interesant este că tocmai am gândit zilele astea la un aspect:
știi că există dureri fantome ale membrelor amputate?
zilele trecute am stat de vorbă cu cineva care a trecut prin asta
și îmi explica că uneori, pentru 2-3 secunde simte în mod real durerea pe care o simțea înainte, în zona piciorului care, între timp i-a fost amputat
și dezlegam noi că memoria... alea, alea...
atunci m-am întrebat de ce oare creierul nu păstrează bucuriile părții de suflet amputat
am încercat în ultimul text să compun ceva pe această idee, dar nu cred că
am reușit ce mi-am propus
în schimb, citatul de mai sus, m-a făcut să văd o imagine similară
mi-a plăcut poezia ta
sănătate îți doresc!