Poezie
the only human friend that i ever had
3 min lectură·
Mediu
aș vrea să vii în patul meu încît pernele mele cu nanoboți de dragoste
să-ți ia forma feței și cearșaful meu să-ți copieze trupul și cînd mă întorc din însingurare
să pot lua în brațe singurul prieten care nu m-a trădat încă
pentru că e și asta o chestie de timp
aș pune și nisip la intrarea în camera mea să te visezi pentru o secundă la plajă
iar eu să-l adun apoi și să mi-l pun în cap de pacă ți-aș săruta tălpile
tot caut pe net cum poți să ascuți cuțite pe vene și nu îmi dă niciun rezultat
se zice că dacă vrei să mori nu e potrivit să mori din dragoste pentru că dragostea nu există
așa că mori pentru niște ulei pe care îl pui pe fular sau ce ai tu pe acolo, uleiul contează oricum
sunt un om crud însă m-aș lăsa gătit de tine, mîncat de tine, să trăiesc în tine
ca o proteină care îți face cafea dimineața
probabil d-aia n-au făcut autostrăzi în romania că n-au atîția bani să-mi acopere dragostea
și nici pe marte n-au ajuns oameni că nu vrea nimeni să ne vadă cînd ne certăm
sunt aproape sigur că la un moment dat o să adoptăm un . pe care o să-l creștem între noi
și apoi o să devină i și cînd vom muri o să aibă .-ul în jos de durere
să scot la imprimantă trei ... de durere cum mi-aș fractura craniul în trei locuri
ca atunci cînd îmi cade scrumul pe asfalt și te iau în brațe
eu sunt cîntecul despre moartea lui igor care a ars în iubire și niciodată recuperat integral
ce lipsește din mine ești tu și nici nu mai știu cum îți stă părul, nu mai știu dacă la tine plouă
mie îmi vine să mă arunc în bălți pentru că uneori îți văd chipul cînd mă privesc în ele
alteori mă urc pe turla bisericii că n-am semnal cu dumnezeu să-l înjur că iar n-a plătit dragostea
de fapt bordura pe care stau uneori și fumez o țigară și te sculptez în fum apoi te sărut
și mai e și momentul cînd șanțurile îmi par vitrine în care poți vedea cum eșuează iubirea
mi-am făcut și eu un șanț pe cer, să nu mă mai trezesc niciodată și să te visez încontinuu
oricum să știi că toamna frunzele îngălbenesc de la inima mea răspopită fără tine
și știu că sună patetic dar nu puteam să spun că mă piș pe gardul construit între noi
dar tu ești cel mai bun prieten al meu și mi-aș băga organul prin ziduri să fiu ca tristan
dacă ai fi tu isolda mea.
021.356
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 450
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “the only human friend that i ever had.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14175349/the-only-human-friend-that-i-ever-hadComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LATe iubesc si eu
0
Mi-a atras atenția în sens pozitiv cu imaginea și dinamismul creat aceasta secvența de text, dar și întreg textul este cursiv.
Mulțumesc!
Weekend plăcut!