Poezie
îți iei măncare de 45 de lei
2 min lectură·
Mediu
te întrebi al cîtelea zerou ești după virgulă în ecuația lor și totuși contezi
că și soarele a răsărit de atîtea ori pentru tine. că zăpada a apărut
apoi s-a topit pentru tine, că prietenii se gîndesc cînd văd un morcov
la un om se zăpadă, nu la o ciorbă.
ești special, o ciorbă de pește făcută platonician din ideea de pește
dar ești aici, cu o felie de pîine pe post de covor zburător cu două viteze
dacă ai doi cartofi arhitectul spune că omul de zăpadă e complet.
eu te doresc, nu pun omul de zăpadă în oală, eu mă simt un deținut
în muzica mea, în cuvintele mele, sunt cel care privește prin spațiile dintre piese
dintre cuvinte, cum te duci la munte și muntele e doar invers
și stau ca la capătul prăpastiei să te prind în brațe.
o să îmi tai unghiile și le pun în scrumieră și le dau foc, poate așa uit
ultima mîngîiere a noastră, am o singură poză cu tine în care suntem fericiți
dar se spune că își caută cagulă, fumez țigară de la țigară doar inima o simt
că bate din mine în tine, ca o mină care se scufundă în loc să explodeze
inima mea de jeleu, și nu de ciocolată
uneori am dureri care au chipul tău, nu e vina ta, zic asta pentru că nu știu
ce să îmbrac, inima mea e pe jeleu, nu pe ciocolată, am un tricou
care trăiește pe mine în locul meu dar el nu vrea
decît să stea fumos și înpăturit peste halatul tău.
021.029
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 264
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “îți iei măncare de 45 de lei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14175097/iti-iei-mancare-de-45-de-leiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAce ma oftica pe minee ca nu am verb acum sa raspun unui comentariu elaborat cum e al tau. stiu ca poemul e putin disociat, dar asa l-am vrut, nu e o scapare, e ideea mea de hamburger, lăsînd cititorului ideea ca a primit ce n-a comandat. si mai e un lucru, că eu nu pot trai fară iubire, e cel mai tare condiment. de fapt totul.
0
că și soarele a răsărit de atîtea ori pentru tine. că zăpada a apărut
apoi s-a topit pentru tine, că prietenii se gîndesc cînd văd un morcov
la un om se zăpadă, nu la o ciorbă.
ești special, o ciorbă de pește făcută platonician din ideea de pește
dar ești aici, cu o felie de pîine pe post de covor zburător cu două viteze
dacă ai doi cartofi arhitectul spune că omul de zăpadă e complet.”
probabil că vrei ca partea asta să fie o descriere a eu-lui, dar nu prind
legătura cu ceea ce urmează
aș fi vrut chiar să continui ideea, eram prins în această propunere de arhitectură
umană, de construcție comparativă a ceea ce se vede si ele în raport cu ceea ce
ar putea fi văzut
există acel om de zăpadă care intervine ca punte de legătură,
pe de o parte construit vizual ca o suficiență în ochii celorlalți, numa bun de expoziție
pe de altă parte, construit să fie atât de fragil în fața iubirii, rezistând topirii din dragoste
indiferent de suferințe,
dar, îmi pare că cele două părți ale textului ar rezista una fără alta, cu un plus pentru partea a doua care
cam spune tot ce ar fi de spus, cu un minus pentru prima parte care ar mai fi avut loc
de cuvinte
spor!