Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

identitatea e enunțiativă

3 min lectură·
Mediu
numai atunci cînd ai identitate. cînd iubești ai o nouă identitate
și atunci te joci cu umbra ta și cu lumina focului și nu știi dacă ești
ori una ori alta, dacă prin contopire cu iubirea ei, nu ești nici tu, nici ea
nici măcar ceea ce rezultă prin adunare sau înmulțire, nici prin radical
cînd iubești enunțiativul își perde valoarea
ca gheața lăsată în soare.
cînd iubești și îți pui un pahar de răchie nu bei tu, îți pui iubirea pe alarmă
cînd iubești nu te mai poți îmbăta, că ești deja, că așa a spus heraclit
nu te poți îmbăta de două ori cu aceiași iubire,
nici sinucigașii nu se pot sinucide de două ori.
cum zice prietenul meu sergiu cașiș, beau și fumez. fumez și beau și citesc.
dar în loc să citesc o carte, mă citesc pe mine și abia acuma aflu
că atunci cînd iubești, toți oamenii au același sfîrșit
de pacă toate cărțile s-ar încheia cu aceleași cuvinte. te iubesc.
privește cerul, scrie peste tot, privește de parcă te-ai uita în urmă, în portufel
în cimitir, în dragoste.
îmi țin pula pe stînga, dar nu sunt de stînga, nici de dreapta, cum îmi mai spui tu, cîteodată.
eu ascult sebastian im traum de pe audentity și identitatea mea
devine pentru o secundă enunțiativă, ca ultima căscare de bot
a peștelui pe uscat. te iubesc. în visele mele cele mai adînci
cele din care nu vreau să mă trezesc nu te iubesc. pentru că iubirea s-a împlinit
și avem alte chestii mai importante de făcut, cum ar fi schimbatul becurilor din casă
schimbatul stelelor arse de pe cer.
va veni o zi în care vei afla și tu ce-i iubirea. îți vei turna ceva de băut, vei sta de vorbă cu ea
ca de la femeie la femeie. ea va suna și îți va lăsa un loc gol, lîngă mine.
va veni o zi în care vei lua cartea de vizită a iubirii și vei suna.
și nu-ți va răspunde, va zice robotul lăsați un mesaj.
va veni o zi în care vei iubi pînă uiți cum te cheamă.
pînă nu te mai recunoști în oglindă.
pînă înveți să mergi din nou.
va veni o zi cînd vei vrea să-mi spui numele dar nu-l mai știi. ți-l notezi mereu pe hîrtie
îl scrii în cărți, dar de fiecare dată ești alta și nu-l mai recunoști. e semn că a venit iubirea și la tine
e semn că ai deja o problemă cu identitatea.
o să-ți treci atunci degetul printre labii, o să-l guști, o să-ți aduci aminte.
atunci o să afli că toată viața n-ai avut doar o singură inimă.
03906
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
445
Citire
3 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “identitatea e enunțiativă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14172224/identitatea-e-enuntiativa

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
Mă arde în suflet acest sentiment de participant oniric la întâmplarea întâlnirii. O vizită a iubirii, după ce a sunat, răspunzând o rudă. Și dacă promisiunea acestei mari iubiri nu-i decât o furtună ce dă peste cap normalitatea vieții?

Așa ar putea răspunde un cititor mediu eului liric foarte convins că iubirea e ultimatumul fericirii sau a găsirii absolutului.

Discurs fain, de te iau toți fiorii.
0
@stanica-ilie-viorelSV
de pacă* toate cărțile

cînd iubești enunțiativul își perde* valoarea (așa ai vrut?)


“ca gheața lăsată în soare.” (cumva, sunt în dezacord cu afirmația)

este un cumul de poeme în tot acest text

și nici nu mai pot spune că este bun sau nu. aproape că îmi vine să te întreb: de ce mai scrii?

da! este un discurs foarte bun.



0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
se pare ca voi sunteti ultimii mei cititori si comentatori, de vreme ce altii se ocupa de poezii mai importante. dar va multumesc pentru harnicie si va astept in continuare.
0