Poezie
de la foc la civilizație
1 min lectură·
Mediu
ce a adus civilizația
foamea a fost de la începuturi la fel
și iubirea și moartea.
fuga frica focul au fost și ele tot de la început
cum au fost grija copiii și bucuria
unei noi zile.
deci ce a adus civilizația
mă tem că n-a adus nici bunăstarea nici pacea
cunoașterea sau adevărul.
limbajul adică minciuna.
frumosul adică iluzia lui.
medicamentele adică trădarea lor.
un copil care se joacă mai interesat și mai concentrat cu
un băț decît cu o jucărie sofisticată
spune mai multe despre civilizație decît un filosof.
cînd zîmbim ne arătăm dinții adică foamea.
cînd suntem singuri căutăm în telefon un număr la care să sunăm.
ce a adus civilizația
închid ochii și mă uit în mine ca într-o oglindă.
văd că sunt înfometat că vreau să iubesc și văd clar și distinct
că mor.
singur.
atît a putut civilizația.
03971
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “de la foc la civilizație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14172158/de-la-foc-la-civilizatieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în numele “civilizației”
au trimis câinele în spațiu. singur.
și câte n-ar mai fi de spus…
“închid ochii și mă uit în mine ca într-o oglindă.
văd că sunt înfometat că vreau să iubesc și văd clar și distinct
că mor.
singur.
atît a putut civilizația.”
înfiorător, adevărat…