Poezie
băiatul albnegru
2 min lectură·
Mediu
eu n-am vrut să rănesc, eu am fost umplut cu băiatul albnegru
ce zilnic duhnește a plăceri interzise, știi, ochii lui văd filmul porno al naturii
cînd o albină se lasă pe o floare, cînd un porumbel țanțoș se înfoaie
în fața porumbiței, cîștigătorul, se știe chipul lui e deja în toate ochiurile
de apă, chipul lui e soarele din inima mea & primul meu jandarm, lacrimile tale
eu am conceput toate cele, m-am dorit mai luminos ție, am vrut să fiu zidul
de care se izbesc gîndurile cele mai ascunse ale oamenilor, am ținut la tine
în secret cum ai păstrat un dinte de lapte atîția ani în întuneric, într-o cutiuță &
durerea ascunsă în durerea altcuiva, eu am scos din strînsoare foamea,
m-am hrănit ca o cățelușă cu razele
m-am închipuit îmbrăcat în haine colorate, eu băiatul albnegru, o defragmentare
ce mă ajută să scap din acest univers dement, strident, decadent, uite
aerul de deasupra orașului e în creștere ca un copil, ca zgomotul pe un portavion
cînd motoarele zburătoarelor pornesc deodată, încă nu se vorbește nimic
dar curînd vom trata problema bărbătește
genele tale îmi cresc în creier, unghiile ca niște solzi îmi acoperă carnea din fericire &
prin oraș ochii tăi sunt rănile deschise de pe trupul meu, o parte importantă
a viselor & cîteva fracțiuni de distanță între păcatele care ne diferențiază, tu
zemoasă ca o ploaie tropicală cînd tristețea te patinează & cuvintele dorm
păpuși pe limba ta
cu bucățele de hîrtie ninge peste oraș, părul îți udă umerii, ți-i înroșește, semn
că mă pot face scrum cînd vinul mă îmbată definitiv, mi-e teamă c-o să dau greș
ca un arhitect al socialismului, mi-e frică să fumez tandru ca dragostea, o să beau
tot ce simte pieptul apoi mă las călăuzit de mișcări imperceptibile, nemăsurabile,
imposibile, hai cu mine pe toboganele timpului, o să vezi, o să fie sunshine
ne vom strînge puternic unul cu altul, doi nori care hotărăsc anotimpurile
vom găsi atît de reconfortantă aroma rece a morții
cînd pianul va suna exact ca răsăritul
031.777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 343
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “băiatul albnegru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170357/baiatul-albnegruComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDistincție acordată
IEIulia Elize✓Mi-a plăcut, e un text nițel mai dulce față de ce scrii tu de obicei, poate asta îmi place de multe ori în poezia ta, anume că scrii (și) sensibil, cu sufletul. Dacă bărbatul e bărbat, atunci și el trebuie că are un suflet în piept cu care să iubească, sincer, o femeie, el vibrează. Sensibilitatea aceasta vine bine poeziei tale, este ca o mireasmă de floare parcă una carnivoră, dar specială, dar totuși imaginea plantei (floarea) e acolo, într-un parc, într-o grădină botanică. Eu, pentru genul ăsta de poezie, cu sensibilitate prin ea, și pentru discursul amplu și de calitate las stea...
0
ZADistincție acordată
Acest poem este preferatul meu din toate cele scrise de tine. L-am primit ca o sfințire în ploaie de vară, vindecare, liniște, frumusețe. Eu cred că acest fel de a scrie îl reprezintă cel mai bine pe Poetul Leonard Ancuța. Un scris curat, pur, angelic. Absolut zdrobitor, înălțător și magic. Aș vrea să-ți pot dărui o constelație, dar nu pot să-ți dăruiesc dăruiesc decât o stea, cu toată inima aprinsă a unui cititor-ucenic al Poeziei.
În farmecul lecturii,
Antonia.
În farmecul lecturii,
Antonia.
0
LAÎn primul rînd vă mulțumesc pentru randurile spumoase și elogioase. Știu că sunt un om al contradicțiilor, la fel și poetul. Imi cer scuze ca ma autointitulez poet, dar chiar cred in mine și în ceea ce fac. sper sa nu dezamagesc, dar scriu în funcție de stare, de lactori, de idei, de ce mi se întampla îăn viața. nicio emoție nu mi-e straina și de aceea caut sa le ating pe toate, cum ai compune ceva care se interpreteaza pe toate clapele pianului. sa ne citim cu drag!
0