Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

contact

1 min lectură·
Mediu
uită-te în ochii mei să înțelegi iadul
cum încape într-o lacrimă și gestul
cînd o ștergi
mereu așteptarea creșterea unghiilor
un fermier privind cerul îmbrăcat
de ploaie cu piatră
mă uit din zece în zece minute la telefon
să văd de cînd nu ai mai intrat
pe messenger parcă m-aș asigura că visezi
frumos
uneori văd că îmi tremură mîinile
și mă întreb ce teamă ce frică se ascunde
în mine
aș descoperi probabil dacă m-aș aduna
bucată cu bucată pînă m-aș întregi
hainele să nu mai cadă de pe mine
mă uit din zece în zece minute la telefon
cu speranța că există un mesaj secret
care numește orice prăbușire
contact
un singur cuvînt îți sparge mintea
ca bilele de biliard
și plinele și goalele sunt toate în găurile lor
pe masă doar bila neagră și grea
pe care nimeni n-o poate clinti
nimeni nu poate cîștiga
privește în ochii mei înțelege iadul
ca un copil sălbatic ce se joacă rîzînd
cu mațele unei pisici din cînd în cînd
bagă în gură și dă din umeri
051517
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
177
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “contact.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170273/contact

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Văd doar un om minunat... :)
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
teribilă așteptare și dorința exprimată- vino! spune-mi că ești lângă mine.
nevoia de a atinge, în sensul legăturii…

un vârtej de expresii prin care se prezintă starea de spirit, de la fermierul ce poftește ploaia, dar are parte de-o secetă cruntă, într-o așteptare în care își simte trupul până la acea creștere a unghiilor, suferința care răzbate dincolo de ființă
și mai este și iadul din ochi, acea anxietate a omului ce caută, cu disperare, umărul pe care…

îi lipsește ceva (pentru mine asta este senzația). poate că este prea personală, ori poate că oferă o atmosferă cam sufocantă, pe care nu sunt în stare să o primesc acum.
îmi dă senzația că este un poem oțelos, ca un arc, în care m-aș încâlci.

mă bucur să te revăd pe aici.

numai bine!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Distincție acordată
oglinda sufletului. Tulburător poem. Fericirea nu o putem scrie, ne bucurăm de ea și atât (pe cât de necesară, pe atât de neproductivă) dar durerea, neputința, necazurile, absența cuiva etc. ne urmează ca o umbră credincioasă, lipindu-se de umerii grei încercați. Scrisul e bun, dar efectul lui e ca un analgezic (de scurtă durată). Am fost și eu o naufragiată pe insula durerilor, dar am încercat să privesc dincolo de neputințele societății și ale mele (nu știu cât am reușit, încă mai lucrez la capacitatea de a fi fericită independent de ceea ce primesc din partea celorlalți).

Eu cred că ochii poetului au multă lumină iar această lumină este un dar prețios pentru cei din jur, cei care doresc să vadă.

Un mic dar de lumină și din partea mea,
cu cele mai bune gânduri,
Antonia.
0
@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
Contact intermitent. Temeri. Încordare. "Prăbușire" în sine, transmisă. Împărtășirea durerilor.
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
e o onoare sa fiu apreciata asa!
0