Poezie
Mintea e cel mai sigur adăpost
2 min lectură·
Mediu
i-am auzit pe mulți vorbind lucid despre evadare
despre fuga din realitate
unde vreți să vă duceți ce e dincolo de realitate
aveți idee cît vă va costa asta
de ce faceți atîta gălăgie abia a răsărit soarele și berea
s-a răcit în frigider iar drumurile dacă nu duc
înspre dragoste atunci nu sunt drumuri
ce să faci dincolo de real
ce vei face cu trupul tău imaginar sau poetic
ce gust va avea mîncarea ta imaginară băutura ta poetică
cine te va ridica de pe jos în beția ta poetică
ce vorbe de dragoste vei spune iluziei tale iubite
ce dincolo de cuvinte de limbă de tăcere vei invoca
să mîngîi pisica imaginară spatele ei sinusoid
cît te va costa de-a lungul visului propriul vis?
cît va costa tot acest turism emoțional?
cît va costa imaginarul versus imaginea de sine?
cît vor costa oamenii pe care ii iubești cel mai mult?
ești singur pereții ți-au înțeles demult durerea
ai învățat să citești pe întuneric și pare
că soarele din afara realității e mai strălucitor
îți fuți mințile să fie în continuare ale tale
cum trupul durerii tale rămîne în continuare al tău
faci o scufundare în gîndurile tale și dai peste
tumori fiecare moment de frică a ajuns metastază
îmblînzești singurătatea ca un dresor de tigri
plin de răni acum vezi durerea cum se ridică prin tine
ca bulele într-un pahar de șampanie
cît te va costa evadarea ta
cît de va costa să crezi că tu ești umbra ta
cît va costa toată această iluzie nu e tăcerea ta
o armată care moare apărînd castelul
nu e mintea ta cel mai sigur adăpost?
01822
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 275
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “Mintea e cel mai sigur adăpost .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170083/mintea-e-cel-mai-sigur-adapostComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ori, poate pentru a fi evitat?
demonii și îngerii, deopotrivă, sunt în minte.
mintea are nevoie de odihnă ca și ființa însăși, fiind parte din ea.
pereții sunt martorii fideli ai agoniei, dincolo de ei se întâmplă și nu-i adăpost mintea care ia loc soarelui, vàntului, ploii, lacrimilor, zâmbetului
și prea multă ființare strică,
Dar!
nu strică oricui.
celor care caută, găsesc (uneori).
între realitate și psihoze, drumu-i presărat cu roze