Poezie
dulapula
2 min lectură·
Mediu
uite o stea cazatoare, sper că nu e a mea
dulapula, adică am făcut un copil dar nu stau cu tine
că nu mi-ai cumpărat un dulap în care să-mi țin hainele
deși ești un lungan de 2.05 ai sufletul unui liceean
și apoi ne mută ăla din bucurești, dar unde ne mută
că eu n-am loc de veci, eu sunt pe străvechi
am loc ca vikingii, unde dacaă e verdeață e și piscină
băi lungane, ce gagică mișto ai, eu am o inimă în care încape
și ăsta de mă mută din bucurești și gunoaiele
care sunt aruncate în aer, și albă ca zăpada e în inima mea
pentru că așa e inima mea, de zăpadă, se topește
sunt zeci de doze de bere în preajma mea deși eu nu beau bere
dar asta dovedește încă o dată că am un transplant de oameni
și îi cuprind cu tot cu suferință, și da, eu am un dulap pentru
grijile lor, pentru durerile lor, și îmi bag și pula
în dulap, că și ea are singurătatea ei, suferința ei, că are memorie
și știe că frumusețea e tot o stea căzătoare
era odată o crîșmă, la pierderea demnității, acum beau în ea
în inima mea de la albă ca zăpada, cu dulapul meu
un fel de obiecte pierdute din gara de nord, mă gîndesc la tine
înainte să mă mute inima din bucurești, înainte să mă mute
inima din inima ta la loc în inima mea șie asta e cel mai trist
că inima mea e o garsonieră
e o ploaie cu stele care toate nu vor să cadă pe mine
cad în dulapul pe care nu ți l-am cumpărat, nu m-ai întrebat
ce mănînc în seara asta, uite fac stele la cuptor
și tot singur mănînc, și mă uit la cer ca la o mare carmangerie
cum ți-am zis am avut o inimă normală cu patru camere
acum stau în garsonieră
am un dulap și pentru durerile tale.
02865
0
dula..." Multe ar putea fi strigate, puține strigăte ies și pentru alții din noi. Dozele de bere goale din jur, ale altora, presupun mișcare, dezordinea acceptată dar și o mare sinceritate, sociabilitate. Stilul boem de a fi se întrevede din versurile cheie: "am un transplant de oameni/ și îi cuprind cu tot cu suferință".