Poezie
cheta la mare
3 min lectură·
Mediu
a fost odată cînd ne-am mutat cu cheta
din romană la costinești, briza ne mîngîia
ca o mamă care își trezește fiul din comă
numai că nouă fiilor nu ne păsa așa tare de mîngîiere
nici de iertare nici măcar de ziua de mîine
totul se petrecea instant începea cu un zîmbet alcoolic
împrăștiat pe mai multe fețe în timp ce eu
ceream un leu pentru ateneu sau pentru un rom romînesc
& număram în gînd cît mai lipsește
eu nu eram atîrnache, cum spunea zăvoiu, că erau unii
care nu făceau chetă dar beau din sticlele produse de noi,
atîrnache, i-am îmbătat puțin și apoi i-am fezandat
sub soarele fierbinte ca o păsărică în flăcări
așa cum visam la vremea aceea, cînd toată filosofia mea
era libertatea de a nu face nimic în afară să-mi hrănesc
animalul înfometat de experiență, cînd ne rodea stomacul
făceam chetă la pizza, produceam de cîte-o felie, o bere
iar noi eram mulțumiți de lucrarea lui dumnezeu
& din frumoșii nebuni ai pieței romane deveniserăm
nebunii arabi ai costineștiului, pletoși, arși de soare
răgușiți de dragoste & beție, noi ceream blînd
un leu pentru ateneu sau un rom romînesc & beam rom
de parcă ar fi fost nepenthe, era și cici care umbla cu doi
îngeri de fată, le scotea la produs, cici mai avea & marfă
n-am vrut să trag la folie dar am zis că beau două sticle
& apoi fac concurs de futut, că ei spuneau că davaua ți-o dă mai tare
ca orice altceva, uite așa ne-am distrat cu bagabelele lui cici
eu & neamțu & cerul ne zîmbea de i se vedeau toți colții
& în căsuța pulii și-aventurii, cum scria pe ea cu spray negru
fără ușă, am dormit cîteva nopți iar ea m-a trezit cu săruturi umede
& mi-am dat drumul la lacrimi odată cu restul
cerul mă iubea, dumnezeu era mulțumit de lucrarea sa,
dar apoi ea m-a chemat la hotel să ne spălăm de prezent
mi-a spus că pleacă în germania se mărită acolo & nu mai știu
nimic despre ea, nici de mulți alții, știu doar că nu mai suntem
întregi, că fiecăruia ne lipsește cineva & foamea s-a potolit
cici & zăvoiu au crăpat, una dintre bagabele la fel
noi nu mai suntem frumoșii nebuni ai pieței romane
suntem frumoșii îngropați în noi înșine, în adîncul nostru
în trecutul nostru, acum cheta s-a transformat în împrumut
costineștiul nu mai e ce-a fost odată, cum nici vama nu mai e
cum nici noi nu mai suntem suma amintirilor noastre
ci produsul lor și ne sclipesc ochii să fie nebunie
încă ne spălăm cu luna pe piele & strălucim ca cocaina
02851
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 446
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “cheta la mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14169850/cheta-la-mareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
DVDragoș Vișan✓"Apoi am fezandat" sub soarele Costineștiului. Eliberare de stresul bucureștean, fie de 1 Mai, fie vara, mutarea din Romană cu gașca, cu cele două "baggabele" ale lui Cici, Zăvoiu, Neamțu etc. Frumoși, cu plete, "arși de soare/ răgușiți de dragoste & beție", cum stă bine unor îndrăgostiți ca-n unele filme românești de după 2001. În ultima parte totul devine dramatic, prin despărțirea de Cici, plecată în Germania. Apoi amintirea celor decedați între timp... Nostalgia rămâne singura mângâiere, după ce gașca acestor "nebuni ai marilor orașe" s-a risipit în multe direcții. Poem consistent, c-o muzicalitate aparte, având două părți distincte: una feerică despre culmea petrecerilor din Costinești cu prietenii și amicii cei mai cei, apoi o altă parte finală cu zbaterea părăsirii Costineștiului, cu întoarcerea în prezent.
0
LAScuze că nu am apucat sa multumesc pana acum, sper ca nu e prea tarziu, multumesc pentru trecere si te astept cu drag sub insemnarile mele.
0