Poezie
submarin
2 min lectură·
Mediu
se pune antrenamentul meu la judo cînd lumea
a dat cu mine de pămînt se pune
antrenamentul meu la dragoste iar dragostea
mi-a scos pe nas sufletul
unde suntem unde cînd în iarbă par a fi leduri
și pe cer butoane la 112 și nu poți apăsa
fiindcă tu ești ăla apăsat și salvarea din tine
e pentru altcineva ce mama dracului
ai fost antrenat pentru iubire dar acum iubirea
e singurătate și în singurătatea asta nici pe tine
nu te poți iubi ești ca un submarin nelocuit
prăbușit pe fundul mării și în hublourile căruia
se opresc peștii o clipă să li se facă frică de întuneric
te-ai antrenat pentru viață dar viața te ignoră
nu se luptă cu tine doar boala și singurătatea
doar lipsa și suferința de aceea ai rămas cu impresia
că asta înseamnă viața și lumina te obosește lumina
e ca o casă de copii în care ai fost abandonat
ești mai obișnuit cu picioarele ude cu bălțile
cu frigul și foametea decît cu oamenii
nimeni aproape de tine de parcă ai fi înghețul
sau focul nici nu contează lumea te ocolește
de parcă tuturor le e frică de tine de parcă
tuturor le e frică de dragoste și dragostea
futu-i mă-sa, e o pandemie, ce dracu vorbesc
sunt așa ca o stație de autobuz desființată
în care autobuzele nu mai opresc demult
sau dacă opresc nimeni nu urcă
011.618
0
RR