Poezie

frumusețea e trecătoare

2 min lectură·25 octombrie 2021

Mediu

dar gustul pielii tale sub limba mea nu.

pahar după pahar frumusețea se duce dar sub

limba mea rămîne gustul tău.

și după moarte. acolo rămîne frumusețea

ca o corabie scufundată cu toată bogățiile ei

în mintea mea.

e atît de ușor să mor dar mereu greu să uit fericirea

asta atît de trecătoare, care trece din limbă în sînge și din sînge în creier

toate sînt atît de plecătoate dar nu și gustul tău prin mine

ca o moarte de o mie de ori ce nu poate șterge nimic.

frumusețea e trecătoare și moartea e trecătoare.

poate din iubirea asta nu rămîne nimic.

ce-a mai rămas din paradis n-a văzut nimeni vreodată.

atît de limpede e totul că dacă mă privesc într-o apă curgătoare

tot pe tine te văd. frumusețea se duce pe apă.

dar sufletul meu rămîne atît de neclintit

că te văd și în lacrimile de la ceapă.

frumusețea e trecătoare, fericirea e trecătoare, viața la fel.

ce e în inima mea e atît de neclintit și de viu că dacă inima mea

încetează sa bată, frumusețea din ea o face să miște la loc.

am auzit că morții sunt palizi și putrezesc.

eu o să fiu cu obrajii roșii pentru că frumusețea ta.

00959

Leonard Ancuta. “frumusețea e trecătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14158694/frumusetea-e-trecatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.