still punk

ar fi un text bun (sau chiar este), însă neajunsul major este că lași sentimentul că nu te poți decide ce să oprești și ce să elimini despre aceeași idee/ imagine; reiei de-a lungul celorlalte strofe tema, motiv pentru care începe să pară din ce în ce mai diluată, alocuri chiar forțată (de dragul încrederii nejustificate în anumite construcții - de exemplu, "păun care a băut tot/ până la piele", pe care eu n-aș miza); la fel de forțată îmi pare și colocvialitatea s3 - și nu din motive de pudibonderie (știi că nu am astfel de reacții), dar nu justifică la nivelul limbajului (50% vulgar: "vă futeam mumele") consecința gratuit-logică (50% ironie rațională ratată: "să repar greșeala/ care v-a adus în fața mea."); prin urmare, rezultatul este unul de o vulgaritate gratuită și bombastică, care nici nu (își) exprimă la potențial maxim natura, nici nu satisface semantic.

singura asupra căreia nu mă pot decide e s1; pe de o parte, portretizează credibil, ai impresia că tocmai ai ieșit dintr-o baie colectivă (baie publică, spălătorul unei fabrici/ instituții sau altceva de genul), unde contemplarea repetată a unui tipar fizic dictat de grupa de vârsta majoritară declanșează introspecția; pe de altă parte, așa îmi pare, că, da, portretizează, dar nu estetizează; descrierea e comună, lipsită de "ochiul autorului", motiv din care e gratuit-patetică.

ce mi se pare ca nuca în perete este finalul; adică o lungești disimulat metafizic despre condiția umană individuală și colectivă din perspectivă gerontologică, dar... băi, ce era să uit, să-ți adresez, "iubito", și ție două, trei cuvinte; ok, să o întorci cu 180 grade pe final este tehnică, dar aici are efectul unui pahar cu apă din cauză că s-a terminat carbogazosul ("soda").

probabil este un text ratat, in acelasi timp poate e un text bun. tot ce stiu despre acest text este faptul ca eu cred in el, momentan. o sa vad ce-mi va spune peste o vreme. altfel, multam de interventie, cred ca textul cel mai nou ma reprezinta mult mai precis pe moment.

reacțiile mele (deși așa pare) nu au pretenția categoricului; așa cum am spus, sunt impresii după o primă lectură; eventual, acord mai multă importanță câtorva pasaje (atunci când am nevoie de copy/ paste).

totuși, sper că ești de acord cu mine că textul abundă de redundanțe și pleonasme (cel puțin logice) care mai sunt și acompaniate de o puzderie de auxiliare ale vorbirii; nu am dispoziția să puric acum textul în întregime, iată câteva exemple:

i) voi ajunge/ voi fi prea/ atât de bătrîn ca să... [(s1 + s2 (de 2 ori; + lemnoasa: prea tînăr să-nvăț a muri) + s4 (de 2 ori) + atât de bătrân (de 2 ori)].

sau exprimări de genul:

ii) "voi mai păstra puțină" (pleonasm multiplu/ consecutiv).
iii) "o bună parte din mine va fi scuipată/ pe jos cu flegme tabagice numai așa mă voi curăți/ de partea bună din mine" (nu crezi că e prea mare aglomerare de mine, parte, bun?); și că scuipi... cu flegme.
iv) "între voi cei cei lipsiți de această bătrînețe/ pentru care mi-am rupt capul & mi-am frînt inima" (după simptomatologia alcoolismului din s1 asta nici demagogie nu poate fi considerată)

ș.a.m.d.


concluzie: (app de pomul acela de Crăciun) l-ai vrut perfect: înalt, bogat, puternic, delicat, expresiv; și este; doar că se cam clatină.

în momentul de față te preocupă aspectele astea pentru că ești încă un curv, dar la bătrâneță nu vei mai fi așa de curv, la bătrâneță te va interesa poate mai mult sf augustin și machiavelli și, cu puțin noroc, poate chiar ignacio de loyola, de ce nu? atlfel, poemul tău nu mi se pare punk, ci mai degrabă beat, dar nu beat-mort, cum zice distinsul coleg v. munteanu, ci beat-nik, adică de-a dreptul treaz!

Vasile, de acord ca textul mai are nevoie de o prasila si apoi de o taiere, etc, dar na, asta e procesul prin care vita de vie face struguri, care abia mai apoi, se face vin, si numai dupa invechire, vinul e bun sau f bun. asa ca accept f usor ca+s la inceputul procesului.

Poetryka, mai Ilieș ma, bata-te sa te bata, mi-era dor de tine, tare ma bucura revenirea ta si aparitia ta in subsolul meu. ca poemul e beat, nu-șce sa zic, dar macar e bine ca-i treaz!

cum, de câțiva ani, m-am mutat lângă București, am început să mai pricepem și noi câte ceva despre succesiunea etapelor pe care trebuie să le parcurgă apa, lumina și esența unui sol pentru a preschimba rodul în licoare; dacă ești interesat, putem discuta și despre alcoolizarea mustului în fermentare...

în fine, alta era ideea: nu are rost să compunem acum "texte" (comentarii) ca și cum ar fi destinate etichetelor, cât timp vinul despre care vorbim prezintă dpdv tehnologic anumite defecte, dintre care mai importante sunt: i) gustul medicamentos (din cauza procesării inclusiv a strgurilor stricați), ii) gustul ierbos (din cauza procesării inclusiv a lujerilor, ciorchinilor, frunzelor); iii) gustul de dop (din cauza tratării inadecvate a "porții" către vin și/sau a depozitării inadecvate); iv) mirosul de șoarece (idem); v) mirosul de sudoare de cal (din cauza netratării adecvate a vasului de depozitare); și, nu în ultimul rând, acela care poate ar trebui să te intereseze în mod particular: gustul de lumină (cum ar veni, ai procesat corect, dar l-ai expus acțiunii luminoase prematur sau timp îndelungat).


desigur, ai dreptate: "vinul e bun sau foarte bun"; dar numai atunci când nu comportă astfel de neajunsuri.

oricum, îți mulțumesc că ai adus vorba despre vin; despre poezia de față mi-ar fi fost mai dificil să mă exprim (mai ales că azi nu am degustat încă din vinul primit de la soacră-mea).


hai, să ne (de)gustăm sănătoși (ești bun de cinste - pentru audiență :) ).