granite windows

Cred că este unul dintre cele mai bune texte scrise anul acesta de Leonard Ancuța. Și spun acest lucru nu pentru că a fost recomandat (o recomandare, de altfel, inspirată). În primul rând, am citit aici, ca oricare, căutând emoția estetic. Și am găsit-o. Am căutat, apoi, semne ale insolitului, le-am găsit și pe acestea. Despre tehici nu spun nimic, fiindcă, pentru mine, ele contează mai puțin, dar nu înseamnă că nu sunt necesare pentru o construcție riguroasă. Aș fi vrut să spun ceva, dintr-o viziune bioestetică (m-am gândit, în primul rând la incipitul textului), dar, iarăși, mă abțin. Dacă m-aș referi la acel paralelism sintactic (riscant, de multe ori, pentru oricare poet), aș spune că a reușit destul de bine. Plus finalul, care schimbă perspectiva, prin niște versuri simple, însă nu la îndemâna oricui.
Strofa a doua mi-a plăcut cel mai mult, poate unde este mai aproape de propria viziune estetică. Nu este ceva nou, mulți poeți s-au referit la această pendulare întere aproape și departe, la acea graniță aproape insesizabilă între vis și realitate, între aspirație și concretizare, între aparență și esență etc. Am și eu o poezie cam pe aceeași temă (cel puțin în ceea ce privește viziunea din strofa a doua), însă trebuie să recunosc faptul că Leonard a realizat aici un lucru mai bun.
Ca să cârcotesc puțin, aș zice că repetiția lui "ca și cum" nu pare aici foarte inspirată, deși nu s-ar putea spune că ar crea monotonie, dimpotrivă, fluidizează textul. De asemenea, cu mam mai spus și altă dată, nu-mi prea place slaba legătură dintre titlu și conținut (știu că e un titlu cu impact, mai ales în mediul virtual). Sigur, voi mai medita asupra acestuia, nu trebuie să mi se explice, fiindc e posibil ca la o lectură ulterioară să văd altfel.

Aș putea scrie mult mai mult despre o poezie care mi-a plăcut, dar nu vreau să divulg nimic din semnificații (așa cum procedam altădată în comentariile mele), tocmai pentru a nu influența pe vreunii dintre cititori.

Deși e posibil să îmi fac și mai mulți adeversari pe Poezie.ro, apreciez textul acesta cu o stea, care vine atât din suflet, cât și din conștiința că nu am greșit (fie ce ar zice alții). Felicitări, Leonard Ancuța!