kontur

cateva lucruri (detalii, poate, insa, dupa mine, importante): nu vad rostul lui kontur, in loc de contur, in titlu, mai ales ca ai contur catre finalul textului. apoi, sa zboare cacofonia, troneaza intr un text in care invoci 2000 de ani de cultura. apoi, galbinite? in unul si acelasi text in care ai cili vibratili si alte lexeme noi, bagi galbinite? efectul este aiurea (strident de). apoi, buda acela eu una l as fi ortografiat neromanizat, pentru acuratetea incercarii de a puncta lucruri din acei 2000 de ani de cultura.

am tinut cont de cateva observatii de-ale tale, mai putin doua. titlul l-am ortografiat asa pentru ca asa mi-a venit si pe de alta parte mie-mi creaza o stare de nesiguranta lingvistica in contrast cu universalitatea. galbinite e un arhaism rar sau foarte rar intalnit si tocmai pentru exotismul lui l-am folosit, mai ales ca acolo inainte este mangal tarnosit care are la origine o expresie, a tarnosi mangalul. cam asa vad eu lucrurile, multumesc pentru semn si rabdare.

logic ca asa vezi, altfel n ai fi scris asa.

spuneam doar, cititor ce ma aflu, ca pentru mine una e strident sa vad ingramadite si arhaisme, si neologisme. ma sufoca, ma irita, mesajul devenind mai putin credibil.

si mesajul nu e unul vehement, pe fond, incat sa zici "da, nene, era cazul sa amestece de toate".

iar ortografierea titlului altfel decat se regaseste acelasi cuvant in text tot fita imi pare. si cand textul se vrea unul de responsabilizare (ca are si nuanta asta)...

in fine. am revenit doar sa ma fac eu inteleasa.

si nu am facut cele cateva modificari sa-ti fac tie pe plac. aveai dreptate. sunt insa cateva nuante (poti spune cateva cuvinte sau expresii) care ma compun si ma individualizeaza. este evident ca nu pot face pe plac fiecarui cititor in parte si am invatat ca nici n-o sa existe vreodata un cititor perfect, deplin multumit. oricat de mult i-ar place un text daca s-ar apuca cu siguranta i-ar gasi ceva de modificat sau sugerat autorului, mai ales daca e la indemana. dar nu asta era ideea, ci faptul ca esenta textului asta rezida in ideea sau ideile transmise. daca a reusit asta, atunci restul e can-can.

leonard, te as ruga doar sa lasi expresii gen can can cand inceram sa dialogam, chiar daca e vorba de o expresie uzuala. pentru ca nu e cazul. nu cu mine, care macar incerc sa argumentez de ce anume ceva imi pare cumva, dincolo de gust.

si nicio clipa nu am pus problema in termeni de a face pe plac lui x sau y. asa ca nici linia asta nu merge cu mine.

sper sa cauti asta la off topic si sa o citesti.

multa lume imi reproseaza ca sunt infatuat, ca privesc de sus etc. nu e cazul hic et nunc. mai ales ca tu imi esti simpatica si mi-ai fost mereu si stii asta.
acum spuneam efectiv ca acele detalii care unele cer modificari altele nu, ca acele expresii sau formulari a nu vreaule mele, la fel ca ale multor autori sunt de fapt amprenta, codul poetic personal. nu vreau deloc sa demonetizez dialogul acesta, nu-mi sta in fire, si ai simtit ca acea expresie e folosita mai degraba cu umor. ba mai mult stii ca uneori genul acesta de dialog are menirea de a lega idei concepte viziuni poetice, de a elibera mintile si de a naste simpatii si nu invers. cel putin asa cred eu.

tocmai, daca asta crezi, poti evita exprimari care se abat de la asta.

umorul se poate exprima in atatea feluri, incat eu una il prefer pe ala adaptat la subiectul discutiei, la mesajul acesteia, la intentiile participantilor.

asta dincolo de simpatii si antipatii. pentru ca nu acolo batea raspunsul meu.

si da, stiu ca anumite lucruri au fost, sunt si vor fi recurente n textele tale, cel putin pana cand din ceea ce numesti amprenta personala nu va face parte nevoia de a nu mai ingramadi alb si negru, ca sa ma refer la text, la ideea pe marginea careia au fost tastate raspunsurile de mai sus.