Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
@leonard-ancuta
Poezie

îmbrăcăm o cămașă de culoarea durerii

2 min lectură·
Mediu
spune-mi ceva despre tine. spune-mi
că auzi și tu.
spune că-mi absorbi pielea în carnea
ta vînătă
și-n îmbrățișarea asta vom auzi
același zgomot.
ești vie. ești atît de vie că îmbraci
sunetul lemnului și-n oase vibrează
tot ce-ai să uiți cîndva.
ești partea vie a morții și-n trupul tău
se ascultă o mie de întrebări
și nici un răspuns.
vezi
ei nu trăiesc în liniște. dar nu-i auzi –
se mișcă asemenea cariilor
și numai în sunetele oprite-n gîturile
lor negre vom auzi
cîte ceva despre ei.
noi suntem doar un zgomot în viscere
și ăsta nu e doar un răspuns. și
nu reușim să-i vedem pe ceilalți. iar
cînd ne privim nu suntem mai mult
decît pielea unui animal împins
către abator.
ei fac dragoste goi
prin pămînt. noi purtăm în fiecare zi
altă durere și
facem dragoste îmbrăcați
cu același zgomot continuu –
același zgomot continuu.
de ce-mi speli cămășile în loc să le-arunci?
de ce mă primenești cu palmele însîngerate
cînd sunetul cărnii mă leagă
de pielea animalului împins
în prăpastie?
de ce seara mă desfaci și dimineața
mă lipești la loc –
o scrisoare în care vei fi
scris tot ce-ai vrea
să nu uiți?
mai tîrziu voi auzi o noapte
în vocea ta. interminabilă
uitarea va ține locul sîngelui. dar pînă atunci
în carnea mea vie peste carnea ta vînătă
se aude același zgomot –
același zgomot.
084.552
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
233
Citire
2 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “îmbrăcăm o cămașă de culoarea durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/13986760/imbracam-o-camasa-de-culoarea-durerii

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@tataru-vasiliTVTataru Vasili✓
O poezie superbă cu niște imagini vizuale construite pe baza unor întrebări atît de interesante... Ritmul halucinant!
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
oanoarea e de partea mea. sunt fericit ca am putut darui un moment de placere. te mai astept.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

carne, de exemplu, apare de 6 ori (dacă am numărat bine); dacă nu mă înșel, acolo este vorba despre insecta numită car - la dativ-genitiv, forma articulată corect este carilor.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
nu eram hotarat daca vreau car sau carie, sugestiile sunt la fel de puternice. pana la urma am optat pentru carii, rezultatul final. si am redus si carnea, poate e mai bine asa.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

alegerea îți aparține; eu aș fi optat pt car-cari din următoarele considerente: i) se lega de \"lemnul\" din strofa precedentă, ii) nu spun că nu sunt la fel de puternice ambele sugestii, dar una e să trimiți la ceva care te roade la interior (în tăcere și iremediabil) și alta e să ai mai mult o... imagine inestetică.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
o sa ma mai gandesc la variante, astept sugestii si din alte parti. pana la urma asta e rolul unui atelier, macar sa primim ceva sugestii. stiu ca varianta ta se refera la fiintele alea mici care rod continuu, dar ma gandeam ca o carie inseamna totodata si fiintele care fac asta si rezultatul lor. mi se pare mai de impact sa vezi gaura, rosatura, sa o simti acolo, laolalta cu micii mancatori ai zidurilor din noi.
0
Distincție acordată
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
Foarte percutant, emotiv, tragic. Se citește dintr-o răsuflare. Îmi place că nu e stufos și că autorul nu se complace scriind, dimpotrivă, se confesează, imaginează, sapă, își exorcizează suferința. O bucată strălucită:

noi suntem doar un zgomot în viscere
și ăsta nu e doar un răspuns. și
nu reușim să-i vedem pe ceilalți. iar
cînd ne privim nu suntem mai mult
decît pielea unui animal împins
către abator

O stea de august, multă inspirație în continuare, I.N.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
cu bucurie primesc aprecierea ta și înca o data ma bucur ca sunt deja ani de cand ai încredere în resursele mele. sper sa ma bucur in continuare de stima ta. multumesc.
0