Mă iartă că am pus doar sulfamidă
Dar doar atât aveam în timpul de atunci.
Mă iartă că am pus pelicilină înalbită…
Abeea atât știam atunci așa de mult.
Am pus și vorbe și cuvinte albe
Pe care
Dacă tu pleci fără să-ți guști mâncarea
Doar presupui ce ai făcut în rol.
Ascuns prin zona fără de sinceritate
Trei cu nămol amar nici nu au toc.
Cuvintele le concentrezi de mie înspre
Şi astăzi se topeşte timpul poeziei...
Peste aceea ce erau forţaţi să spună poezii.
La rândul lor revarsă din cuvinte,
Cu trei esenţe din a zilei şir.
Da... Din aşa se simt să scrie
Se pare că n-avem un drum din inimă în minte
Majoritatea celor cu puțin orgoliu și pisoi.
Îngrijorarea... și privitul pe la uși străine
Ne cheltuiește banii de stilou.
Pe drumul trei dinspre
Undeva s-a deschis primăvara
Prin gene aduse de ploi.
Aduse prin ancore triple
Mai plimbă cuvinte cu noi.
Vopseaua vorbește de clipe.
Copii dau timpu-napoi.
Copacii mai numară
Se pare că tot mai vorbim cu un limbaj de pietre,
Și literele nu formează ce e-n simț cu simț.
Se pune un răspuns cu un limbaj de cerc cu spumă...
Și nimeni nu câștigă o reală realitate de
Nu a știut decât o variantă cu o conotație albăstruie,
În dimineața-ceea cu parfum și iz de fum.
Vroia ca cel ce se apropie să aducă apă dulce și o plecăciune...
Și trei perechi de diamante
Să am pe doi și să gândesc la patru?
Și prins de clei eu să îi spun albastru?
Cu gândul meu să cred că fac în altu?
Prin tei să pun sămânță de măiastru?
Prin anii tăi eu te cunosc de pot atinge
M-ai calculezi că preţul la o glumă este foarte mare?
Şi m-ai adaugi că jignind subtil e frumuseţe de consum?
Se returnează prea curând produsul de livrare ,
Şi eşti lăsat ca să-ţi consumi
Și dacă am rămas la electron cu o viteză micșorată,
Nu poți primii mesaj într-o căsuță simpu X.
Pe pagina de 7X e doar un început de multă apă...
Și un sărut cu fără minus infinit.
Și corpul
Și dacă tu ai oferit doar supă cu ingrediente grele
Nu-nseamnă că ar trebui ca să renunți la felul doi.
Tradiția în a iubii îți cere să nu dai din toate cele...
Ca să rămână cu stomacul tare
Și nu l-ai întrebat așa... chiar niciodată...
Știai că de-i vei da va consuma.
Și nu l-ai întrebat ce e-n secunda după faptă...
Și nici de știe terminarea visului din stea.
E un dezastru
Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutăţii,
Deşi toţi se mişcau acolo cu tăria de a răbda răutăţi ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează
Și pentru că s-a pus și prin cuvinte o aromă de ondine;
Cu un nivel dozat de un program cu tine și prin tine...
Mai vreu trei picături adăugate în simțire...
Și o amestecare în retorte de la
Și chiar e liniștirea-aceea mare foarte mare...
Spunea un gând cu pulbere de simț.
Și e și o atingere și prin culoare de parfum de dulce zare....
Acum printr-o secundă secundată de atenție din
Ea știe doar atât cât poate să primească mintea lumii în cutie...
Și curgerea e lină sau e tumultoasă-n zi.
Ascunsă și puțin șireată către ziua ce se stinge,
Te face să te temi în fiecare
De vei rămâne șapte ani în pâinea poeziei
Prin pâine hrană te vei reprimii.
De nu… te macini doar în sine…
De nimeni nu va înghiți nimic.
De vrei primire de ce-i prins acum în vie;
Vânatul
V-oi încerca și azi ca să trăiesc cu gând tangent în lume...
Deși doar filmele prezintă mers de prea perfect atins.
Am încercat să merg la punct de întâlnire și de ascultare...
Deși chiar nu s-a
Și totuși e aici printre cuvintele senine,
Și printre pietrele fără de zimții de tării.
Alegerea aceea este mult peste lumina iei,
Și timpul ei nu aparține ăstui timp.
Și toți o vor în
Să nu conduci nici în iubire cu alcool în sânge...
E prea periculos să uiți să faci un semn că tu te depășești.
Poți face accident de vrei să iei la stânga în gândire
Și nu semnalizezi din timp ce
Și totuși prin păreri de vorbe cu știrbire,
Se țese spre un adevăr frumos.
Dar e nevoie și de o prezență care știe adevărul...
Ce prin iubire nu grăbește furtunos.
Și din părerea mea... și-a
În dadaism nu-ți trebuie o artă în a scrie…
Și nici o artă în a înflorii câmpii.
E mare artă ca să vezi ce ți se pune...
Și de tu descifrezi ce Alfa a vorbit.
Este mai mult pentru acela
În zona omului se plantează stâlpi trainici.
Se stabileșe de asemenea cât e viteza luminii.
Se aproximează pănă la vârf de ac forma electronului.
Se dau denumiri florilor.
Și se cultivă culturi
A finisat doar teama și un pic de viclenie
Omul trecut prin măr rotund în pas galop.
Nu a putut să spună însă un real să fie împlinire...
Dar a-ncercat mereu să pară fericire-n plop.
El este
L.