Am glumit?
M-ai calculezi că preţul la o glumă este foarte mare? Şi m-ai adaugi că jignind subtil e frumuseţe de consum? Se returnează prea curând produsul de livrare , Şi eşti lăsat ca să-ţi consumi
Apă deosebită
Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutăţii, Deşi toţi se mişcau acolo cu tăria de a răbda răutăţi ce te consumă. Acum parcă se spune să nu vi în zona bună, Acolo unde totul lucrează
Cu viteza şoaptei
Şi dacă aroganţa reorganizează clipe şi formule, Pe trei etaje cu substanţe grele de la timp; Atunci e semn să alergăm cu ceea ce e electronul... Că prea îl folosim şi nu îl ştim prea mult. Şi
Cu pas de leu
Şi astăzi se topeşte timpul poeziei... Peste aceea ce erau forţaţi să spună poezii. La rândul lor revarsă din cuvinte, Cu trei esenţe din a zilei şir. Da... Din aşa se simt să scrie
Picătură de câmp
Şi încă îmi prezinţi doar un poem ce varsă azi paharul. Prin ape te mai străduieşti să faci şi fuziuni. Reîncărcat de drumul către Marte care vine... Te iroseşti să nu te mişti nicicum. Dar
Spre păreri asistate
Și totuși prin păreri de vorbe cu știrbire, Se țese spre un adevăr frumos. Dar e nevoie și de o prezență care știe adevărul... Ce prin iubire nu grăbește furtunos. Și din părerea mea... și-a
Atenția zilei
Și chiar e liniștirea-aceea mare foarte mare... Spunea un gând cu pulbere de simț. Și e și o atingere și prin culoare de parfum de dulce zare.... Acum printr-o secundă secundată de atenție din
Șapte de X
Și dacă am rămas la electron cu o viteză micșorată, Nu poți primii mesaj într-o căsuță simpu X. Pe pagina de 7X e doar un început de multă apă... Și un sărut cu fără minus infinit. Și corpul
Punct
Și m-am mirat că am putut să vin la punct de întâlnire... Și punctul nu era un obiectiv fără semnal. Și tot pe banca mea era ce trebuia să vină... Dar de era cu eu... era cu o culoare grea.
Pământ
Și dacă nici nu știm vorbii din inimă prin minte, Nu e de vină școala aspră care ne-a forțat să știm pământ... Nu e de vină nici vechime ce se pune de părinți în inimi... Și nici măcar ideile ce
Aparentul nimic
V-oi încerca și azi ca să trăiesc cu gând tangent în lume... Deși doar filmele prezintă mers de prea perfect atins. Am încercat să merg la punct de întâlnire și de ascultare... Deși chiar nu s-a
Pâinea Armoniei
Și pentru că s-a pus și prin cuvinte o aromă de ondine; Cu un nivel dozat de un program cu tine și prin tine... Mai vreu trei picături adăugate în simțire... Și o amestecare în retorte de la
Ardere cu lumină
Nu a știut decât o variantă cu o conotație albăstruie, În dimineața-ceea cu parfum și iz de fum. Vroia ca cel ce se apropie să aducă apă dulce și o plecăciune... Și trei perechi de diamante
Durerea vorbirii
Se pare că tot mai vorbim cu un limbaj de pietre, Și literele nu formează ce e-n simț cu simț. Se pune un răspuns cu un limbaj de cerc cu spumă... Și nimeni nu câștigă o reală realitate de
Știința prezentului
Ea știe doar atât cât poate să primească mintea lumii în cutie... Și curgerea e lină sau e tumultoasă-n zi. Ascunsă și puțin șireată către ziua ce se stinge, Te face să te temi în fiecare
Picătură
Ahaaa!!! E cântul ce se presăra de mult la poarta mea cu lene. E cântul ce se presăra la poarta ta de simț. E cântul ce așteaptă chiar la fiecare vrere. E cântul ce așteaptă să-ți inunde viața
Valuri
Acum sunt valuri mici cu vântul dinspre vreme, Și tremurul din clipă pare peste teme azi aici. Ascunsă în minunea clarului din verde, Vinovăția azi nu se interpretează fără mere și arici. Și
Culoarea ce o vrei
Și dacă vrei să desenezi în negru și în negru, Să nu aștepți un roșu nuanțat în lăudat. Aprinde-te de vrei ca să primești lumină, Și nu întuneca să fi acuma vindecat. De prinzi să fi o stea
În zona omului
În zona omului se plantează stâlpi trainici. Se stabileșe de asemenea cât e viteza luminii. Se aproximează pănă la vârf de ac forma electronului. Se dau denumiri florilor. Și se cultivă culturi
Orb
E mare lucru să nu vezi un soare cu lumină uimitoare... Și tot ce îți arată curcubeul de culoare. Dar nu un orb se plânge de această întâmplare, Ci cel ce a fost egoist și plin de câștigare. A
Revenire
Și... bucuria e la loc de bine... Chiar dacă răutatea macină mereu. Se străduie să revibreze relități ciobite... Spunând că suferința e destinul tău. Dar îmbrăcarea în adevărata poezie, Cu
Alcoolul iubirii
Să nu conduci nici în iubire cu alcool în sânge... E prea periculos să uiți să faci un semn că tu te depășești. Poți face accident de vrei să iei la stânga în gândire Și nu semnalizezi din timp ce
Lanț ruginit
La fel de mult în multe nu găsești prin om prea multe... Și cererea e să te duci la un Izvor ce toate izvorăsc aici. Și dacă chiar vei observa în tine ceea ce conține doar lumină Nu poți mânca
Greutatea întrebării
Și nu l-ai întrebat așa... chiar niciodată... Știai că de-i vei da va consuma. Și nu l-ai întrebat ce e-n secunda după faptă... Și nici de știe terminarea visului din stea. E un dezastru
Ofertă completă
Și dacă tu ai oferit doar supă cu ingrediente grele Nu-nseamnă că ar trebui ca să renunți la felul doi. Tradiția în a iubii îți cere să nu dai din toate cele... Ca să rămână cu stomacul tare
Plin și gol
Se pare că n-avem un drum din inimă în minte Majoritatea celor cu puțin orgoliu și pisoi. Îngrijorarea... și privitul pe la uși străine Ne cheltuiește banii de stilou. Pe drumul trei dinspre
Jucător
Degeaba vinzi la preț de poezie murdărire, Adevărații gustători păstrează amintiri de hribi... Momentul învârtirii șuieră și vine... Și tu îi spui moment de om chibiț. Și dacă vrei chiar ora
Piciorul ei
A finisat doar teama și un pic de viclenie Omul trecut prin măr rotund în pas galop. Nu a putut să spună însă un real să fie împlinire... Dar a-ncercat mereu să pară fericire-n plop. El este
Haine de nesiguranță
Să am pe doi și să gândesc la patru? Și prins de clei eu să îi spun albastru? Cu gândul meu să cred că fac în altu? Prin tei să pun sămânță de măiastru? Prin anii tăi eu te cunosc de pot atinge
Energia are și cos de fi ?
Dacă tu pleci fără să-ți guști mâncarea Doar presupui ce ai făcut în rol. Ascuns prin zona fără de sinceritate Trei cu nămol amar nici nu au toc. Cuvintele le concentrezi de mie înspre
Cea care e pretinsă
Și totuși e aici printre cuvintele senine, Și printre pietrele fără de zimții de tării. Alegerea aceea este mult peste lumina iei, Și timpul ei nu aparține ăstui timp. Și toți o vor în
Lumina teiului
Undeva s-a deschis primăvara Prin gene aduse de ploi. Aduse prin ancore triple Mai plimbă cuvinte cu noi. Vopseaua vorbește de clipe. Copii dau timpu-napoi. Copacii mai numară
Grindină
De ce mai cade gheața peste lanuri… Când omul a muncit și înzecit? De ce mai cade bruma peste ramuri… Când pomul pare plin de rod iubit? Nu te gândești la ce se spune… Vrei doar mărire de
Preț de nume
Cei ce mai scriu cu preț de nume Se pare că mereu au fost numiți. Dar drumul lor mereu ne poate spune De este cu un rod sau simple amăgiri. Și de e pus doar la-nceput frumosul Doar la
Stare
Mulți au vorbit în încet de iubire. Mulți au mai scris în păreri. Mulți au picat din iubire Deviind spre simple dureri. Mulți au vorbit falsând în iubire Ne lăsând pe alții spre cer. Mulți
În încâlcite
În dadaism nu-ți trebuie o artă în a scrie… Și nici o artă în a înflorii câmpii. E mare artă ca să vezi ce ți se pune... Și de tu descifrezi ce Alfa a vorbit. Este mai mult pentru acela
Doar trecere
De vei rămâne șapte ani în pâinea poeziei Prin pâine hrană te vei reprimii. De nu… te macini doar în sine… De nimeni nu va înghiți nimic. De vrei primire de ce-i prins acum în vie; Vânatul
Pași
Era cărare prin mirosul vremii; Prin flori de tei și prin privire. Vedeam… și nu vedeam pădurea, Vedeam… și nu vedeam o umbră. Lumina strecura vibrând… vedenii, Prin timp de înger lângă
Lut ars
Azi tu descoși prin poezie . În ars poetic micșorezi un fir . Artisticul din tine ia mereu din lume Tot ce-ți dorești dinspre azur ne azuriu. Nu vrei și Luna pentru că nu poți a ține . Dar de
A4
Erau așa de mari că nu-ncăpeau în forma de A4 . Și nu știau ce limitări se pun pe drum . Vroiau viteza trei dinspre lumina udă… Și asipirau tăcut chiar spre viteza cinci . Și imprimanta în A3
Torid
Mi-ai amintit de minusul din albul de părere Și mi-ai deschis o ușă înspre drum. Printre tăcutul cu aromă de durere Mi-ai presărat și înțelesul bun. Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de
Alb
Mă iartă că am pus doar sulfamidă Dar doar atât aveam în timpul de atunci. Mă iartă că am pus pelicilină înalbită… Abeea atât știam atunci așa de mult. Am pus și vorbe și cuvinte albe Pe care
