Poezie
Durerea vorbirii
1 min lectură·
Mediu
Se pare că tot mai vorbim cu un limbaj de pietre,
Și literele nu formează ce e-n simț cu simț.
Se pune un răspuns cu un limbaj de cerc cu spumă...
Și nimeni nu câștigă o reală realitate de argint.
Și anonimul cel din inimă și minte se ascunde...
Și ce rezultă în vorbire e un zid cu trei oglinzi.
Iar restul nici nu vrea ca să mai fie fericire,
Când au rețete încălzite fără simț.
Mi-ar place să se spună partea ploi care udă...
Mi-ar place să mă prinzi și să mă pui să simt.
Mi-ar place să îmi spui când eu apăs puțin la ușă...
Și tu resimți un sentiment ce tinde spre adânc.
Să ști că mai iubesc și faptul că tu mă săruți când tu mă simți.
001.079
0