Lechintan .D.Ioan

Și dacă tu ai oferit doar supă cu ingrediente grele Nu-nseamnă că ar trebui ca să renunți la felul doi. Tradiția în a iubii îți cere să nu dai din toate cele... Ca să rămână cu stomacul tare

Se pare că n-avem un drum din inimă în minte Majoritatea celor cu puțin orgoliu și pisoi. Îngrijorarea... și privitul pe la uși străine Ne cheltuiește banii de stilou. Pe drumul trei dinspre

De multe ori mi-a apărut paradoxul acesta că la cea care îmi era dragă nu îi spuneam cuvântul dragă pentru că ar fi observat că îmi e dragă... și nu prea vroiam să știe cât mi-e de dragă. Apoi...

Degeaba vinzi la preț de poezie murdărire, Adevărații gustători păstrează amintiri de hribi... Momentul învârtirii șuieră și vine... Și tu îi spui moment de om chibiț. Și dacă vrei chiar ora

A finisat doar teama și un pic de viclenie Omul trecut prin măr rotund în pas galop. Nu a putut să spună însă un real să fie împlinire... Dar a-ncercat mereu să pară fericire-n plop. El este

Să am pe doi și să gândesc la patru? Și prins de clei eu să îi spun albastru? Cu gândul meu să cred că fac în altu? Prin tei să pun sămânță de măiastru? Prin anii tăi eu te cunosc de pot atinge

Dacă tu pleci fără să-ți guști mâncarea Doar presupui ce ai făcut în rol. Ascuns prin zona fără de sinceritate Trei cu nămol amar nici nu au toc. Cuvintele le concentrezi de mie înspre

Și totuși e aici printre cuvintele senine, Și printre pietrele fără de zimții de tării. Alegerea aceea este mult peste lumina iei, Și timpul ei nu aparține ăstui timp. Și toți o vor în

Undeva s-a deschis primăvara Prin gene aduse de ploi. Aduse prin ancore triple Mai plimbă cuvinte cu noi. Vopseaua vorbește de clipe. Copii dau timpu-napoi. Copacii mai numară

De ce mai cade gheața peste lanuri… Când omul a muncit și înzecit? De ce mai cade bruma peste ramuri… Când pomul pare plin de rod iubit? Nu te gândești la ce se spune… Vrei doar mărire de

Cei ce mai scriu cu preț de nume Se pare că mereu au fost numiți. Dar drumul lor mereu ne poate spune De este cu un rod sau simple amăgiri. Și de e pus doar la-nceput frumosul Doar la

Apropierea nu e un lucru simplu, Este cel mai complicat lucru cu pași adevărați. Pașii femeii chiar dacă o vei trezii vor fi la fel: Ar fi preferat să mai doarmă, Ar mai fi preferat să rămână

Mulți au vorbit în încet de iubire. Mulți au mai scris în păreri. Mulți au picat din iubire Deviind spre simple dureri. Mulți au vorbit falsând în iubire Ne lăsând pe alții spre cer. Mulți

În dadaism nu-ți trebuie o artă în a scrie… Și nici o artă în a înflorii câmpii. E mare artă ca să vezi ce ți se pune... Și de tu descifrezi ce Alfa a vorbit. Este mai mult pentru acela

De vei rămâne șapte ani în pâinea poeziei Prin pâine hrană te vei reprimii. De nu… te macini doar în sine… De nimeni nu va înghiți nimic. De vrei primire de ce-i prins acum în vie; Vânatul

Era cărare prin mirosul vremii; Prin flori de tei și prin privire. Vedeam… și nu vedeam pădurea, Vedeam… și nu vedeam o umbră. Lumina strecura vibrând… vedenii, Prin timp de înger lângă

Teatralitatea nu proiectează Prezențe Prin vârful tocit în faimă de fum. Râsul… e scopul în doze pasențe… Să ai analize. Să ai cord cu bum. Măiastră… cioplirea… ascunde secvențe. Ascunde

Azi tu descoși prin poezie . În ars poetic micșorezi un fir . Artisticul din tine ia mereu din lume Tot ce-ți dorești dinspre azur ne azuriu. Nu vrei și Luna pentru că nu poți a ține . Dar de

Erau așa de mari că nu-ncăpeau în forma de A4 . Și nu știau ce limitări se pun pe drum . Vroiau viteza trei dinspre lumina udă… Și asipirau tăcut chiar spre viteza cinci . Și imprimanta în A3

Mi-ai amintit de minusul din albul de părere Și mi-ai deschis o ușă înspre drum. Printre tăcutul cu aromă de durere Mi-ai presărat și înțelesul bun. Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de

Mă iartă că am pus doar sulfamidă Dar doar atât aveam în timpul de atunci. Mă iartă că am pus pelicilină înalbită… Abeea atât știam atunci așa de mult. Am pus și vorbe și cuvinte albe Pe care