Și dacă tu ai oferit doar supă cu ingrediente grele
Nu-nseamnă că ar trebui ca să renunți la felul doi.
Tradiția în a iubii îți cere să nu dai din toate cele...
Ca să rămână cu stomacul tare
Se pare că n-avem un drum din inimă în minte
Majoritatea celor cu puțin orgoliu și pisoi.
Îngrijorarea... și privitul pe la uși străine
Ne cheltuiește banii de stilou.
Pe drumul trei dinspre
De multe ori mi-a apărut paradoxul acesta că la cea care îmi era dragă nu îi spuneam cuvântul dragă pentru că ar fi observat că îmi e dragă... și nu prea vroiam să știe cât mi-e de dragă. Apoi...
Degeaba vinzi la preț de poezie murdărire,
Adevărații gustători păstrează amintiri de hribi...
Momentul învârtirii șuieră și vine...
Și tu îi spui moment de om chibiț.
Și dacă vrei chiar ora
A finisat doar teama și un pic de viclenie
Omul trecut prin măr rotund în pas galop.
Nu a putut să spună însă un real să fie împlinire...
Dar a-ncercat mereu să pară fericire-n plop.
El este
Să am pe doi și să gândesc la patru?
Și prins de clei eu să îi spun albastru?
Cu gândul meu să cred că fac în altu?
Prin tei să pun sămânță de măiastru?
Prin anii tăi eu te cunosc de pot atinge
Dacă tu pleci fără să-ți guști mâncarea
Doar presupui ce ai făcut în rol.
Ascuns prin zona fără de sinceritate
Trei cu nămol amar nici nu au toc.
Cuvintele le concentrezi de mie înspre
Și totuși e aici printre cuvintele senine,
Și printre pietrele fără de zimții de tării.
Alegerea aceea este mult peste lumina iei,
Și timpul ei nu aparține ăstui timp.
Și toți o vor în
Undeva s-a deschis primăvara
Prin gene aduse de ploi.
Aduse prin ancore triple
Mai plimbă cuvinte cu noi.
Vopseaua vorbește de clipe.
Copii dau timpu-napoi.
Copacii mai numară
De ce mai cade gheața peste lanuri…
Când omul a muncit și înzecit?
De ce mai cade bruma peste ramuri…
Când pomul pare plin de rod iubit?
Nu te gândești la ce se spune…
Vrei doar mărire de
Cei ce mai scriu cu preț de nume
Se pare că mereu au fost numiți.
Dar drumul lor mereu ne poate spune
De este cu un rod sau simple amăgiri.
Și de e pus doar la-nceput frumosul
Doar la
Apropierea nu e un lucru simplu,
Este cel mai complicat lucru cu pași adevărați.
Pașii femeii chiar dacă o vei trezii vor fi la fel:
Ar fi preferat să mai doarmă,
Ar mai fi preferat să rămână
Mulți au vorbit în încet de iubire.
Mulți au mai scris în păreri.
Mulți au picat din iubire
Deviind spre simple dureri.
Mulți au vorbit falsând în iubire
Ne lăsând pe alții spre cer.
Mulți
În dadaism nu-ți trebuie o artă în a scrie…
Și nici o artă în a înflorii câmpii.
E mare artă ca să vezi ce ți se pune...
Și de tu descifrezi ce Alfa a vorbit.
Este mai mult pentru acela
De vei rămâne șapte ani în pâinea poeziei
Prin pâine hrană te vei reprimii.
De nu… te macini doar în sine…
De nimeni nu va înghiți nimic.
De vrei primire de ce-i prins acum în vie;
Vânatul
Era cărare prin mirosul vremii;
Prin flori de tei și prin privire.
Vedeam… și nu vedeam pădurea,
Vedeam… și nu vedeam o umbră.
Lumina strecura vibrând… vedenii,
Prin timp de înger lângă
Teatralitatea nu proiectează Prezențe
Prin vârful tocit în faimă de fum.
Râsul… e scopul în doze pasențe…
Să ai analize. Să ai cord cu bum.
Măiastră… cioplirea… ascunde secvențe.
Ascunde
Azi tu descoși prin poezie .
În ars poetic micșorezi un fir .
Artisticul din tine ia mereu din lume
Tot ce-ți dorești dinspre azur ne azuriu.
Nu vrei și Luna pentru că nu poți a ține .
Dar de
Erau așa de mari că nu-ncăpeau în forma de A4 .
Și nu știau ce limitări se pun pe drum .
Vroiau viteza trei dinspre lumina udă…
Și asipirau tăcut chiar spre viteza cinci .
Și imprimanta în A3
Mi-ai amintit de minusul din albul de părere
Și mi-ai deschis o ușă înspre drum.
Printre tăcutul cu aromă de durere
Mi-ai presărat și înțelesul bun.
Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de
Mă iartă că am pus doar sulfamidă
Dar doar atât aveam în timpul de atunci.
Mă iartă că am pus pelicilină înalbită…
Abeea atât știam atunci așa de mult.
Am pus și vorbe și cuvinte albe
Pe care
Fiecare luăm cuvintele așa cum știm…
sau cum ne-au învățat alții .
“Verde aprins “ poate fi și verde strălucitor
dar și o aprindere a frunzei
sau o intensitate în verde .
Adevărul cuprinde
Nu ! Agonia nu este o boală rară ;
E un produs la mersul de pe drum .
Nu ! Agonia nu este o stare pară ;
E un produs produs de propriul gând .
Și astăzi când iubești o agonie mată
Și