Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
In rest eu zic ca iar a comis o poezie reusita. Destinul implacabil (Kant ?), scris in palma (vezi de ce nu merge palma ?) nu putea duce decat la finalul linstit, dar viguros:
\"de n-au putut celulele s-adoarmă
până aromele nu s-au făcut buchet\".
Pe textul:
„decret" de dumitru cioaca-genuneanu
Montajul Danei Stefan, minunat. Curentul artistic imi scapa (de, inginer). Suprarealism, Dali ?
Prima citire - fara apel la dictionarul furnizat. A doua, cu dictionarul in mana. A treia, ca prima. Acolo am ramas.. Muzicalitatea si senzorialul sunt bine servite de \"termenii de specialitate\". Necunoasterea lor nu deranjeaza. Experiment interesant.
Sa vedem ce parere au si alti colegi...
Pe textul:
„Vera – iubita mea cu buze de aloe" de Daniel Bratu
Veneai și plecai prin tărâmul acela de vise,
Și calul nicicând nu-l opreai în parcări compromise,
Femeia de abur, cu miere în glas, la tot pasul,
Cerca să te-abată din drum, să-ți țesale Pegasul.
Sta lumea la porți, în zadar, cu flori și ofrande,
Și mese întinse de nuntă-așteptau pe verande,
Treceai neclintit, și-n urmă lăsai numai fumul,
Erai călătorul arzând, popas ți-era drumul.
Ghiocel
Pe textul:
„Florian Silișteanu - Înger Vodă Prim" de Maria Prochipiuc
Dar lasa ca si frectia pe amigdale i-a prins bine.
Carmolul si fabrica Galenica sa traiasca !
Gandurile Inei Carlan ma bat si pe mine.
Mai ai ceva din Carmolul ala miraculos ?
Pe textul:
„Melcul" de Sorin Teodoriu
Las deoparte gluma, cred ca ne-am inteles. Cum ziceai, ne-am spus fiecare parerea.
Revin numai la acele doua tendinte de care pomenesti(sa ne de afara Alma ca e off-topic, dar spun si eu). Mitocanismul grobian mai exista. Dar, ca unul de vechime mediana pe site, pot sa-ti spun ca stam mai bine decat acum 2 ani (mai mult nu pot sa spun, ca nu eram pe aici). A primit lovituri dure, si mai primeste. De la bunul simt.
Dulcegariile, ehe, m-am cam ferit de ele, dar ce sa spun, decat sa injur, prefer sa fiu amabil sau sa evit contrele. Nu e bine, dar ma fereste de cealalta extrema.
Pe textul:
„Experiment după o aliniere" de Alina Manole
Scriai poemul tau daca nu erai provocat ? Uite, raspund eu, ca stiu ca asa vei zice si tu: Nu, nu-l scriam. Deci te-ai ales cu un poem scris. Te-ai ales. Esti multumit de el ? Loc pentru raspunsul tau.
Daca e da - inseamana ca n-a fost in zadar. Lasa ghiveciul, poate asa arata ansamblul, dar gogosarii tai au avut gust bun.
Daca e nu - e chiar asa de mare pierderea ? Alta data poate fi bun. Sau te decizi ca nu e pentru tine asa ceva.
Observi ca am fentat cuvantul experiment. Pentru ca nu cred ca a fost in intentia cuiva sa masoare (parametric) performanta obtinuta.
O concertare da, asta cred ca s-a vizat.
Suntem atelier ori ba ?
Plus ca nici macar nu si-a propus cineva sa analizeze cat de mult ne-a inspirat imaginea (cat am redat din ea). Deci aproape de o tema liber aleasa. Genul si el la discretie.
Pas mal, cel putin asa mi se pare mie.
Pe textul:
„Experiment după o aliniere" de Alina Manole
Felicitari pentru idee si participantilor pentru creatie.
Pe textul:
„Experiment după o aliniere" de Alina Manole
Admirabil gestul tau de a face sa nu se piarda aceste marturii.
Pe textul:
„În gulagul românesc ( 22 ), mărturiile tatălui meu" de Adrian Munteanu
de, cu ochii la vuietul sirenei lui Roaita, am gresit clapa
Pe textul:
„Radu Haraga, omul care da calului ovaz la oras" de Bogdan Geana
Tot serios, Filimon Sarbu s-a deghizat in Vasile Roaita cand a tras de sirena. Sau poate ai scris-o in gluma ?
Pe textul:
„Radu Haraga, omul care da calului ovaz la oras" de Bogdan Geana
Si iertare ca nu am gasit ragazzul sa ma uit pe ce mi-ati trimis.
Pe textul:
„Domnului Profesor, cu dragoste" de Maria Prochipiuc
Pentru vizitatorul ocazionalal site-ului, linkurile la/spre colectii \"generale\" (presupun ca acestea vor fi in homepage)(scuze ca repet: proza, poezie, umor, cultura, haiku, ghcitori, eseuri, istorie, etc.) vor usura navigatia pe site, ducandu-l mai repede la textele de interes pentru el.
Revin la colectille la nivel de autor. Ele pot fi privite ca niste sertare in care acesta isi poate organiza creatia pe volume (cele deja publicate, cele in pregatire), genuri literare - nu mai repet), eu-ri asumate (ma dau exemplu numai pentru a nu cita fara voie alte nume de pe site: veti intra (pe risc propriu, lasand orice speranta !) pe la Laurentiu Orasanu si veti gasi acolo si pe Calimero (leopardul sau mâța ?).
Propuneri
Unii autori cocheteaza cu mai multe genuri: ar trebui ca numarul limita de colectii de/pe autor sa fie mai mare.
Numarul de texte intr-o colectie (50 propus de Radu) e bun in cele mai multe cazuri. Daca ne gandim ca un volum cam bate peste acest numar, 50 poate fi neincapator. Pe de alta parte, cam asta era scopul, bibliorafturi mai mici, acces mai rapid, asa ca aceasta propunere (ca si cealalta) e de dicutat.
Efortul de structurare si efortul de implementare tehnica la care comite Radu merita apreciat si sustinut.
In aceasta idee insotesc acest comentariu cu o steluta.
Pe textul:
„Colecțiile - o facilitate nouă pentru poezie.ro" de Radu Herinean
Felicitari!
Domnu\' inginer fost la centrala nucleara
Pe textul:
„Debut editorial: `Caietul cu insomnii`, Teea Mirescu" de Adina Ungur
RecomandatAm cerut si parerea membrilor juriului despre aceasta situatie. Nu am toate raspunsurile.
Imi exprim parerea (personala) ca organizator si ca autor al acelei fraze din regulament citata de Silvia.
Spun de la inceput ca regulamentul nu a fost incalcat. Si as ruga-o pe Silvia sa inteleaga ca in comentariul de mai jos nu e nici-o acuza. Ne mutam la general.
Regulamentul zicea:
\"Cei care dețin conturi multiple vor putea introduce numai o poezie pe unul din conturi, cont pe care sunt cunoscuți de ceilalți membri ai site-ului.\"
In ideea ca, sa zicem, ai doua conturi sub care esti cunoscut (CA ACEEASI PERSOANA), vine concursul, postezi pe unul din ele, lucrurile sunt clare. (Nu e frumos sa te dai exemplu, dar... La concursurile de parodii, epigrame, a participat Calimero; la haiku (!!!) a participat Ghiocel). Eu zic ca ambii sunt cunoscuti ca aceeasi persoana inca de la aparitia lui Calimero in aprilie 2003 re-aparitia lui Ghiocel exact in acelasi timp).
La concursul recent incheiat, pana la postarea textului de fata, Lelia Voinea nu era cunoscuta ca un alter-ego al Silviei. Daca in regulament ar fi fost \"CA ACEEASI PERSOANA\" (ma gandesc sa aduga asta in viitor), atunci ar fi fost de discutat.
Concursul ascunzand identitatea concurentilor, a concura sub un cont sau altul nici nu are prea multa importanta. Dar ca un cititor, sa zicem, sper sa nu mi-o ia in nume de rau, m-as simti cumva stanjenit daca Eugen Suman (e doar un nume folosit ca exemplu) ar fi ales sa concureze \"incognito\" si nu sub numele sub care il cunoastem toti. Sau daca, sa zicem, acelasi autor care ma va ierta sper ca i-am folosit numele, DESCHIDE UN CONT SEPARAT in scopul de a participa sub el la concurs.
Cred ca pe acolo se situa si dezamagirea Almei.
Scuze, poate am fost prea lung in a spune ceva simplu.
Ghiocel
Pe textul:
„Tot un experiment si acesta" de Silvia Van
La bocancul ce-l primise intr-o parte cumva moale,
Si din solda isi promise sa isi cumpere macar
Trei creioane HB1 si chiar un abecedar.
Ca sa scrie ca si altii, iar si iar, poeme bune,
Ce la mijloc, sau la coada, ca un cantec sa ne sune,
In ureche, stand la coada, cand intram pe agonie,
Sa ne spuna clar: Florinul, e satul de catanie.
Si bocancul rau il strange, pusca-i grea, n-are crtuse,
Bani deloc, nici de tigara, daca n-ar avea matuse,
Inspiratie nici vorba, ca fumeaza des Altora,
Chiar aici, de buna voie, trase-n piept toata Agora.
Si-as mai scrie, versuri lunge, ca nu ma zgarcesc la mici,
Dar inchei poem si nasturi si dau fuga la servici.
Calimero, ca sunt logat Ghiocel, o sa vezi pe epoleti.
P.S. Steluta pentru felul in care aduni aici o divizie deja adunata.
Pe textul:
„Agoniada" de Florin Rotaru
Recomandat\"Simpaticului meu confrate
Dumnezeu, cînd s-a născut
I-a dat multă sănătate.
Că talent...n-a mai avut.\"
Cum Liviu n-a fost acolo, sa va spun eu cum a fost:
La nastere, e-adevarat,
Talentul eu l-am refuzat.
E mult mai greu, stii foarte bine,
Sa scrii cand n-ai talent, ca mine.
Pe textul:
„domnului Calimero" de Liviu Nanu
La Multi ani, inima de leu si suflet de inger !
Frumos spui:
Piatra tăcerii
Gânduri strânse în căușul palmei
Jumătate rugăciune, jumătate zbor
Suflarea de vânt rătăcind
Semințe ca de păpădie
Lecția oului presimțit
Pe textul:
„Proiecții pe sticlă" de Mihaela Maxim
Uite, ca ai pomenit de podul de peste Ialomita zicand:
\"care ma trag din valtori, stii tu, bulboanele alea sub podul curcubeu de barne de peste Ialomita\"
am scris in Seara pe pod, acela era Podul:
http://poezie.ro/index.php/poetry/30287/index.html
\"Cand saream de pe pod drept in picioare,
de pe podul mai tanar si mai inalt parca,
Cand ma scufundam la Cot, in bulboana,
sa simt zbaterea pestilor in palma.\"
Poate de aceea ne suntem unul altuia aproape cu gandul.
Podul peste timp...
Pe textul:
„Plaja" de Daniel Bratu
Cred ca stiti cu cata nerabdare asteptau americanii aurul aici. Cine i-a scos in lume la aceasta disciplina, se stie. (daca nu, precizez: Bella Karolly in mirajul cometei Nadia Comaneci).
Cu atat mai mare e meritul fetelor, si al statornicului si neobositului Octavian Bellu. Si al colectivului de antrenori.
Pe textul:
„Campioanelor olimpice" de Sorin Olariu
\"Canonice clepsidre, sorbind flămând ecouri,
hrăneau cu sfârcul umed nisipul în carouri,
lăsând secate lumii dorita nemișcare.\"
Forma poemului este iarasi deosebita, si da lastari tonului elegiac, de nelipsit pe o plaja pustie.
Ce nu mi s-a parut reusit, este repetarea acelor inversiuni de epitet (nu mai stiu, dar parca acest mijloc artistic are un nume la lectiile de literatura). Ma refer la:
magnetice tablouri, canonice clepsidre, trecute, calde anotimpuri. Ele sporesc incarcatura baroca a poemului fara a fi neaparat nevoie de ele.
Am urmarit cat de lucrate sunt recentele tale poezii. Mi se pare interesant de urmarit cele doua linii intre care pari ca iti cauti drumul: una mai aproape de clasic, cu migaloase incrustatii. Alta care pare sa te tenteze si ea, exemplificata aici de citatul lui Sorin, al meu, si alte \"tusee\" din acest poem, care se revendica din poezia moderna, intr-un fel specific tie, si care e curtat cu succes si de alti poeti de pe site. Si ei venind dinspre forma fixa, ca si tine.
Asa ca te citesc cu placere, acord o stea si ii urmaresc traiectoria. Pe care linie se va inscrie ?
Ghiocel
Pe textul:
„Plaja" de Daniel Bratu

