Laurențiu Orășanu

Se poate si asa, daca numai aspectul informativ este cel vizat. Dar chiar si asa, stilul relatarii este, dupa parerea mea, scolaresc si deficitar. Imi aduce aminte de corvoada mea din Tabara de pionieri si scolari de la Sinaia, Jurnalul detasamentului, in care trebuia sa notez realizarile noastre. \'Noi astazi am plecat spre Cota 1400.... Ne-am intors, obositi, dar cu sufletul plin de frumusetea muntilor\'.

Relatarea la persoana a I-a ar fi fost mai nimerita. Grupul era eterogen, 50 persoane nu pot simti la fel (cum nu simtea la fel nici detasamentul meu, imi inchipuiam doar, poate nu toti erau obositi dupa excursie si plini de frumusetea muntilor. Exemple:
\'Debarcăm cam buimaci, dar cu sufletele în formă maximă.\',
\'Pelerinajul ne-a obosit, dar ne-a și transfigurat sufletele. \',
\'Emoția ce ne umple sufletele este oarecum poluată de magazinele arabilor,... \', etc..
O relatare personalizata ar fi avut peste tot constatari de genul (dau numai un exemplu, dar ai multe sectiuni in care redai impresiile tale, nu cele presupuse, ale grupului:
\' În avion îl zăresc pe Frankfurt, bătrânul evreu cu care conversasem la venire. Îl salut și-l întreb cum a fost logodna. O clipă e buimăcit de coincidență. Își revine repede însă și zâmbind, îmi dă un ou fiert ca amintire.\'

Parerea mea este ca o relatare la persoana I-a, cu accent pe impresiile tale (ca pana la urma tot ale tale sunt, dar le pui pe seama gruplui) ar fi fost mai digerabila. Ai fi putut insera, la impersonal, partea pur informativa.

Iarasi, ai fi putut evita expunerea didactica, scolareasca. Si aici exemplele sunt numeroase. Citez formulari de compuneri \"Cum am petrecut vacanta\":
\' În fața ei se găsește o moschee.\',
\'Lângă albie se pot vedea palmieri și alte plante\', etc.

Cu mai multa grija, puteai evita formulari care creeaza, involuntar, umor:
\'Întreaga mănăstire arată impecabil, deși nu se află aici decât câteva maici. \'
Si momente de literaturizare trase pe cliseu de genul norilor hulpavi.

De asemenea, pleci cu un punct de vedere, cum ca acela care citeste a stat numai in Romania. Ii explici ce e un sat, acolo. Un sat ca acolo e mai peste tot in tarile civilizate, prin care mai tot romanul a calatorit. Concluzia cu salata la inceput e tot o mirare simulata (pomenesti Parisul, asa ca...)

Concluzie: Aceleasi lucruri, spuse altfel, ar fi facut lectura mai agrabila, si ar fi dat valoare textului.
Ma steptam la mai mult, eseuri si critica scrii jos palaria, se putea mai mult si aici.

Ghiocel

Editoru-i ca acarul
De la drumul cel de fier:
Dirijează personalul,
Sigur, spre atelier.

Calimero

Cu un prof din Senegal,
Studiază la seral
Maniere. Motivează:
Știți, doar, negrul subțiază.

Calimero

Flagrant bine organizat

Ca să termin un senator,
O domnișoară cu \'renume\'
I-am strecurat în dormitor.
Și-am așteptat să se consume.

Calimero

Și, la \"Moravuri\" angajată
Pe postul lui, ea, cu temei,
Ca polițistă devotată,
Alearg-acum după femei.

Calimero

că pierzi o gramada de cititori care intra pe la comentarii, vorbesc de cei care nu scriu epigrame, cei care ne citesc pe \'lângă\', te-ai gândit la asta, Mihai?

păi unii chiar asta așteaptă, să ne separe...
ar fi ca un site separat, ori cu asta zici că nu ești de acord...

Calimero

Pana sa intervin pe fond (de fapt sunt mentionat deja pe fond, cu unele opinii, in articolul lui Norica) o intrebare pentru dl Basoldea:
Care e motorul, motivatia postarii unei replici separate la un subiect \'pe tapet\', la un text (epigrama, parodie) aflat deja in atentie, in pagina. Ce va face pe dvs., concret, ca ati fost in situatia aceasta, sa separati textul dvs. de ale celorlalti?

Pe mine raspunsul dvs. m-ar ajuta f mult sa inteleg.

Editorii s-au explicat de ce fac asta. Spun aici ce au zis ei intr-un loc (se poate verifica, poate intervin si ei): se incarca pagina de texte cu prea multe texte despre, de ex: canibali, zece (negri, farmacisti, candidati la primarie, etc). Probabil ca obosesc sa spuna in fiecare caz in parte de ce au trecut textul respectiv la Atelier.

Ce zic eu: cititorii, musterii sunt si ei derutati si vor scapa din vedere un text sau altul. La un loc le-ar citi pe toate.

Repet: ce motiveaza pe cineva sa posteze separat? Intrebarea e adresata tuturor, nu numai dvs. dle Basoldea.

Cum fac eu s-a mentionat (replicile la un loc cu originalul), dar n-are importanta. Nu vreau sa impun un stil. Dar nu ma opresc sa spun ca postarea separata e lipsita de eleganta, ca si deschiderea unui restaurant langa altul existent.

Calimero

Nene Jorz, precum am scris aici, nu demult, agreez doar poantele \'curate\'. A dumitale nu era nici macar atat de reusita incat sa justifice \'licenta poetica\'.
Cu multumiri pentru intelegere,
Calimero

Preluând ideea lui Vasile Munteanu:

Sânii ei, cam pirpirii
Chiar priviți prin dioptrii,
Nu-mi plăceau, defel, și-acum,
Dau mai tare la ... volum.

Da, fătucile sunt foc
Și, bazat pe-al meu noroc
Încercai, dar fu în van,
M-am lipit... doar de ecran.

Calimero

Imi pare rau, dar pe mine nu ma mai prinzi pe la ghicitorile tale. Nu atat definirea defectuoasa la aceasta, prozodia slabuta la multe din ele, pelteaua lungita, cat faptul ca:

raspunzi tarziu, dupa o zi/doua. E lipsa de respect pentru cei care propun solutii, si care asteapta atat de mult ca sa vada daca au ghicit ori ba.

Calimero

P.S. Normal ar fo fost sa acorzi solutie corecta : Vederea.

Zece pentru primărie

Zece, foarte dichisiți,
Se certau pe-o primărie,
Unul, slab, bău tărie,
Mai sunt nouă, fericiți.

În parc, micii s-au răscopt,
Bere, megafon, tam-tam,
Când a concertat Salam,
Unu-a sucombat. Sunt opt.

Opt, de-a valma, miez de noapte,
Înt-un bloc, la OTV,
Unul, da, chiar în W.C.
A ieșit din cadru. Șapte.

Șapte, aprobând la case,
Stând cu mâinile pe pix,
Încasând tarif, la fix,
Unul, pac, flagrant. Și-s șase.

Și, din toți, unu-n opinci
Ce vorbea ca un torent,
Fu luat, scurt, de curent,
Au rămas, uscați, doar cinci.

Cinci ca brazii, cei salvați
De secure, în Bordei,
Au plantat, cu chin, un tei;
Au rămas patru ratați.

Toți cei patru paralei,
Trecând pe la CNSAS,
Au fost tunși. Doar unul – ras,
Fercheși s-au întors doar trei.

Din trei, cel mai priceput
Și-a ieșit nițel din fire,
Tensiune. O zvâcnire.
Unul pe, doar doi sub scut.

Aruncându-și cu noroi
S-au luptat cu disperare
A pierdut, mirare mare
Cel de la doi-unu-doi.

În sfârșit, noi, așadar,
Am stat simpli spectatori,
Și, din șirul de actori,
Avem ultimul primar.

Calimero

Laurențiu, și textul acesta, la care încerc o replică, e bun, și epigrama ta era excelentă, și nu înțeleg de ce a fost tratată așa. Poate n-am înțeles (în întregime)substratul textului de aici dar, oricum, nu trebuia să ajungă acolo.

Rodean a fost elogios, asta e si parerea mea.
Misunderstanding, se mai intampla.

Textul e bun, mijloacele servesc scopul.

Parerea mea,
calimero

Privirea nu scade în timp. Vederea, da. Astfel că, eu zic că ai definit greșit, sau soluția mea e bună pe definiția dată.

Citez definiția ta:
\'...Este un accesoriu indispensabil omului sănătos,
Scade în timp, mutilată serios
De fiara bătrâneții ce-o mușcă...\'

Ca să mă înțelegi: și la bătrânețe poți privi (faci gestul, orientezi ochii, tetc.), dar poți să nu vezi. Vederea, repet, e cea care slăbește, nu privirea.
Simțul e al vederii (el slăbește), nu al privirii.

Calimero

Petrolul Ploiești se zbate de ani buni în B, nu promovează nici anul acesta:

Vă anunț că și Petrolul,
Știți, echipa ce-o susțin,
S-a scumpit, întreg sezonul,
Dar la gol, și nu la plin.

Calimero

Vasile,
Pai atunci cuntem chit, nici eu n-am inteles nimic din cele doua poezii, pe una scriind sus umoristică (de două ori, sic!!!).

De epigramă n-am facut vorbire (am zis că ai avut o contribuție bună, atât), așa că să rămânem așa, neînțeleși.

În vreme ce aici se filtreză contribuții originale, mai bune sau mai puțin reușite ale celor care cocheteză cu genul umoristic (epigramistic), zeci de replici anoste, ieșite de sub condeiele consacraților, umplu paginile. Exasperarea editorilor se explică și prin asta. Efect de bumerang.

Poate te gândești măcar la asta, că am înțeles că ai calitatea asta. Dacă nu e așa, atunci lasă să citească alții.

Cam asta am avut de spus. La text, ca să nu fiu off-topic, rămâne cum am vorbit.

Calimero

Si aia cu Vasile cel vesel (poate nu m-am prins eu, vad ca lui Adrian Munteanu i-a placut, bine ca spui in titlu ca e vesela), si asta, mi s-au parut seci bine. O replica f buna la Diviza, restul, lucru manual.

Parodie:

De când se știe

Vasile scrie


Lumea-l citește și spune:
- Umoristule!
- Gurmandule!
El tace și scrie-nainte
Atât de mult îi place să scrie,
Încât mănâncă și scrie,
N-are timp nici de meci
La TV.

Scrie cu-o mână
Cu cealaltă mângâie masa
O masă bună e atunci când nu se varsă călimara

Puțini, puțini sunt cei
Care știu că Vasile mănâncă,
Dar și scrie.

Calimero

Cred că-i admiră, clar, lucrarea,
În București, toată scursoarea.

Calimero

Ivanii, defilând pe biciclete
Cu anvelope vechi, roase pe flanc:
- Ehei, pe vremuri remorcam rachete,
Stam tot în șa, dar sus de tot, pe tanc.

Calimero

viziune?
ca ți-o închipui, nu?

A avansat în grade un rusnac,
Nu mai bea vodcă, bea doar coniac.
Calimero