Zece epigramisti

Zece pentru primărie

Zece, foarte dichisiți,
Se certau pe-o primărie,
Unul, slab, bău tărie,
Mai sunt nouă, fericiți.

În parc, micii s-au răscopt,
Bere, megafon, tam-tam,
Când a concertat Salam,
Unu-a sucombat. Sunt opt.

Opt, de-a valma, miez de noapte,
Înt-un bloc, la OTV,
Unul, da, chiar în W.C.
A ieșit din cadru. Șapte.

Șapte, aprobând la case,
Stând cu mâinile pe pix,
Încasând tarif, la fix,
Unul, pac, flagrant. Și-s șase.

Și, din toți, unu-n opinci
Ce vorbea ca un torent,
Fu luat, scurt, de curent,
Au rămas, uscați, doar cinci.

Cinci ca brazii, cei salvați
De secure, în Bordei,
Au plantat, cu chin, un tei;
Au rămas patru ratați.

Toți cei patru paralei,
Trecând pe la CNSAS,
Au fost tunși. Doar unul – ras,
Fercheși s-au întors doar trei.

Din trei, cel mai priceput
Și-a ieșit nițel din fire,
Tensiune. O zvâcnire.
Unul pe, doar doi sub scut.

Aruncându-și cu noroi
S-au luptat cu disperare
A pierdut, mirare mare
Cel de la doi-unu-doi.

În sfârșit, noi, așadar,
Am stat simpli spectatori,
Și, din șirul de actori,
Avem ultimul primar.

Calimero

Laurențiu, și textul acesta, la care încerc o replică, e bun, și epigrama ta era excelentă, și nu înțeleg de ce a fost tratată așa. Poate n-am înțeles (în întregime)substratul textului de aici dar, oricum, nu trebuia să ajungă acolo.

Ultimul epigramist
În pofida tuturor,
S-a schimbat în editor,
Și, de-atunci,...
Nu mai insist!
Laurențiu Ghiță

De când e dânsul editor,
Ce se întâmplă nu-i mister,
Cum vine câte-un scriitor,
Îl bagă-ntâi, la atelier.

Zece mari epigramiști,
Care zilnic se amuză,
Sînt acuma foarte triști,
C-au rămas orfani de muză.

Zece catreniști satirici
Se-mbătau cu rouă,
Nouă au trecut la lirici
Și-au rămas doar... nouă. :)

Stau înghesuiți și-i plouă,
Zece oameni, să deschidă,
O striviră pe gravidă,
Și la coadă mai sunt nouă.

Era unul mai necopt,
Îl trimise o mătușă,
Și-a dat cu capul de ușă,
În coloană mai sunt opt.

Toți veniră de cu noapte,
Când de ziuă s-a crăpat,
Unul grav, s-a speriat
În formație-s mai șapte.

Unul pe-altul blestemase,
Pe bombeu l-ar fi călcat,
Inima i s-a blocat,
Să deschidă-așteaptă șase.

S-a deschis, toți sunt pe brânci,
S-ajungă la farmacist,
S-au călcat și-i foarte trist,
Unu-i mort și mai sunt cinci.

Stau la rând, parcă-s la teatru,
Unul n-are bani destui
Dar e cu plămânii-n cui,
Cade mort mai rămân patru.

Pe-unu-l doare dobitocul,
Iar rețeta-i expirată,
Nu mai vine altă dată,
Mai așteaptă trei, norocul.

Unul face tărăboi,
A venit fără rețetă,
Farmacistul îl regretă
Dar îl curăță și-s doi.

Altul face pe nebunul,
Nu e nici curat la cap,
Are și un handicap,
Un infarct, rămâne unul.

Ãsta e ghinionistul,
Nu mai ia nimic, măi frate,
Leacurile-s terminate,
Și-a rămas doar farmacistul.

Mâna ce mă ține-i sacră,
Nu mă duc la farmacie,
O trimit doar pe soție,
Azi, o trimisei pe soacră.

Petru, ce pot sa zic, faina.
Dar o puteai face mai concentrata:

Zece pensionari, se stie,
Stau la coada-n farmacie,
Pan\' sa ia un compensat,
Iaca, toti au decedat!

Calimero, ia uite , iar ai material. Pe bune, ideea cu variatiunile pe tema data e foarte interesanta.