Laurențiu Orășanu

Nu-nalț minijupei odă
Dar constat azi, cu uimire,
Că-n materie de modă
Fost-a o descoperire.
(Nicolaie Fulga)

A intrat în cărți cel care
A fost primul prin strâmtori,
Însă minijupa are
Mai mulți descoperitori.

Calimero,
neparticipant la temele date încă din 49

Faceți vă rog efortul de a scrie textele fără greșelile flagrante pe care le comiteți de obicei. Nu mai spun de lipsa diacriticelor.
E o lipsă de respect față de cei care vă citesc textele, și față de regulile de scriere în limba română.

era dischisa
am stat un
Monument

stteau
Cleoăatre
Mai inrtro parte
plangeu

Numai un exemplu:

Și medicina este artă, -9
Și asta este evident. -8
Cere masă cerebrală, -8
Dar și foarte mult talent. -7

artă și cerebrală nu rimează.
ritmul este diferit în versurile care ar trebui să rimeze.

Răspundeți, vă rog, \"dintr-un foc\" tuturor celor care v-au comentat. E la regulament.

Se lasă semn după semnul de punctuație.
E de discutat despre plecatul cocorilor și primăvara (\"s-o lase mai încet cu plecatul
cât timp e încă primăvară\").
Cred că te-ai poziționat în țările calde.

Cred că GPI se referea la epigramele postate de George Budoi la:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1808022/index.html
unde se menționează că epigrama în chestiune e o variațiune la aceea creată de Mihai Albu. Cel puțin astfel apare textul acum, la linkul menționat.

Thanks to Google.

Despre epigrama care a stârnit discuții, cea de față, zic că mi-a plăcut.

Omu-i de acord. Și, basta,
Îți dă capra și nevasta
Cu-o condiție: Pe semne,
Pe-amândouă să tai lemne.

Calimero

De când cei doi și-au pus merinde
Într-un jurnal, urcând Olimpul,
Nimica nu ne mai surprinde
Fuguța! Să nu pierdem ... Timpul!

Calimero

1. Corectați, vă rog, typos la viteză și \"Spațiul\"
2. Chiar aș fi bucuros să văd o replică a lui Marian Dobreanu; știu că mai postează pe aici. De pe la Openul din februarie parcă n-a mai apărut.

Începi la persoana I-a singular, apoi te muți la impersonal (Mai urci o treaptă ...), apoi la persoana I-a plural. Cred că poți unifica folosind \"impersonalul\".
Diacritice:
pacatuind
Spațiu: aștepți(fericirea)
Sistematic nu pui vigula în fraze ca:
\"De ce unora le merge bine în toate iar altora nici măcar în unele? De ce unii mușca cu poftă din bucuriile vârstei iar alții se uită cu jind la aceia supărați că nu pot să aibă și ei?\"
Cred că poate fi încadrat la Personale, Eseu e prea mult spus.

Părere, nu impunere:
Grupajul ar fi potrivit pe o temă. Așa cum se cer 3, sau 6 epigrame la un concurs. Pe o temă.
Observația lui Laurențiu Ghiță o văd potrivindu-se la grupajele care nu se focalizează pe o temă. Cum ar fi cel de față.
Argument la părerea expusă: autorul, focalizat pe o temă, încearcă să o stoarcă de ce e mai bun în (la) ea. La fel și cei care dau replici, stau în domeniu. Dacă grupajul e neomogen, replicile zboară din toate părțile.
Șase zile voi fi departe de grupaje, omogene sau ne.

Corectăm și mai vedem. Că mai scapă...

ce mănânci?
mănânc pâinea celor puternici

nu știu ce sens ai vrut să dai aici, dar e și acela de a sta la pomană

Nu mai posta mai mult de două texte pe zi. Cele în supra-numerar vor merge automat în Pagina Autor.

Eu aș fi așteptat ca altcineva să zică despre catrenele mele că sunt bune. Faptul că eu mi le-aș declara bune nu are nicio relevanță.
Furt: Șeful care are texte și-i dotat cu multă școală, este șef și-n pielea goală. Chestia e cunoscută: șefu-i șef chiar în chiloți. E furt de idee (dacă nu e declarat), sau împrumut (dacă e declarat, citat). E nu văd că ași declarat așa ceva.
Nu sunt adversar al scrierilor dvs, mă consider critic al lor.
Cu avocații: dacă nn vreți să înțelegeți că ieșea ceva bun așa cum am propus, rămâneți cu părerea dvs. Ziceți că noi, cei mulți vrem să ne câștigăm dreptatea. Dar avocații o au mereu. Antagonismul propus de mine asta viza.

spații după semnele de punctuație

spațiu după semnul de punctuație

ce își încetaseră până la oprire jocul productiv - rău de tot
mai ai bani la singular în loc de plural
cred că o relatare mai îngijită, lucru pentru a crea un stil, evitarea unor cuvinte, sau exprimări de uz comun, sau de tribunal: securitatea mea vizavi de eventualele agresiuni pe care Dan le-ar putea exercita

Așa arată a dua postare:

Din zborul tău să te oprești
pe ziduri la fântână,
cu gândul meu să rătăcești
ținându-mă de mână.

Cu el să dai o îmbrățișare
coloanelor imense,
să le atingi ca-ntr-o visare
cu mângâieri intense

Să le săruți,
în măreția lor
să urci
spunând
o rugă;

În loc să citezi aiurea (ce-i cu citatul ăla Pal, Caragea?), să te repezi în cotrapartidă, general, la ce și cum scriu eu (intră acolo, dar pe text, și dă, dar la obiect) n-ar fi mai simplu să observi că nu cu mine ești în contradicție, ci cu regulamentul?
- numele tău e neregulamentar, și ești pasibilă de scădere de nivel;
- scrierea cu diacritice este cea regulamenară (de aici a pornit totul, în plus mai era titlul cu majuscule, pe care văd că l-ai corectat)
Ce legătură au acuzele pe care mi le adresezi cu faptul că nu corectezi ceea ce e neregulamentar?
Nu asculți nimic, nu corectezi, și ești credibilă doar pentru cei care se lasă păcăliți de logica ta de doi bani.

Nu orice text regulamentar face prima pagină. LIM, știi bine asta, dar construiești un sofism. Personal cred că textul acesta este, în sfârșit, un bun exercițiu de versificație al autorului. În pagina principală au loc poeziile.
Despre desuet, ce să mai zic. Nu sunt primul în măsură să se lege de leagănul pufos și plin de parfumuri ancorat adânc în sufletul greu.
O să vă spun aici ceva care va părea paradoxal: mai mult bine fac autorului cei care îl subevaluează (eventual), decât corul de lăudători de ocazie.

Oricum, se pare că selecția pt Pagina principală merge bine, din moment ce sunt atât de puține cereri vehemente de reconsiderare (nu vorbesc de cele ale autorilor înșiși) .

Și, pentru că te știu la vânătoare, LIM, nu eu am făcut încadrarea inițială. Nu înseamnă că nu subscriu total la ea.

En passant, autorului îi cer mai multă milă față de editori: le consumă în mod inutil timpul cu repostări aproape identice ale textelor sale (cu zecile). E și asta o dovadă de supra auto-evaluare. Care, cum spuneam, nu cred că e bine să fie încurajată.