Laurențiu Orășanu

Cei menționați și premiați mai sus ne-au lipsit, a la prochaine.

Am revăzut cu plăcere, într-o ordine aleatoare, oameni cu care îmi place să mă văd, Chișinăul, cognacul Călărași, bomboanele Bucuria, lacul de la Costești și mențiunea de anul trecut.

Mulțumiri organizatorilor (Gheoghiță Bâlici și Ion Diviza) și sprijinitorilor fără de care această întâlnire de suflete nu ar fi avut loc.

Am prins din zbor un duel epigramatic de calitate între cei doi de mai sus și le sugerez să-l continue (pălăria lui Ion Diviza fiind subiectul).

După ce am ajuns la Costești, dna Elis Râpeanu m-a admonestat (ai vorbit mai mult ca mine). Am luat constatarea dumneaei ca o laudă, deși, oarecum ipocrit, mi-am cerut scuze față de companionii de drum.

Festivalul a trecut, cronica rămâne. Îi mulțumim lui Laurențiu Ghiță pentru aceasta.

Calimero

Subscriu la părerea lui Dan Norea, epigrame excelente. Bine încadrate la teme, teme dificil de tratat (mai ales prima). Ca preferințe: a treia de la prima temă și prima și a doua de la tema a doua.
Păcat că primele trei se vor perima odată cu personajul DD.
Steluță meritată. Ca și premiul.
Calimero

La prima temă - una dificilă - încadrarea e slăbuță. Remarc numai ironia din a treia (nici nu-s foarte curioși) și o consider pe a doua pur constatativă.

La tema a doua, încadrarea e foarte bună. Prima stă singură pe picioare, sper că nu greșesc spunând că e antologică. Însă a doua și a treia nu rezistă în afara acestui concurs.
Așadar, mai aproape de Dan Norea decât de Nae Bunduri.
Calimero

Cam pe aici ne rămâne nouă (azi) de arat, după ce s-au scris fabule timp de secole bune. Nimeni nu s-ar gândi la morala extrasă de autor în final (să nu înghiți nemestecat, cum de fapt înghițise porcul nostru). Nemaivorbind de sensul de a nu înghiți ceva - aici, trădarea soției.

Calimero

Miloș,
În agricultură se fură și cum se fura înainte (de pe câmp, riscând pedepse înainte, având șanse mari să scapi acum dacă nu-ți dă proprietarul, aflat la post, cu parul în cap). De ce și-or fi păzind bieții oameni recoltele, dacă zici că nu se fură?
Deci, dacă nu cumva scrii tot timpul epigrame și te-ai rupt de câmpia muncii, ar trebui să știi asta.
Se fură și cu metode noi, astea se aplică la producția recoltată (la care mă refer eu). Proprietarul sau arendatorul (după caz) declară două tone din patru (nu se poate să nu te gândești, ca agronom, la grâu, și te rog să nu-mi spui că media e de 4,3 sau 5,2 tone, că mă jignești - nu suntem la farmacie, sunt ani și ani, zone și zone) și fură astfel statul (la impozit, pe întreg lanțul). Ca orice între întreprinzător din economia românească, tot el vede statul băgându-i mâna în portofel și luându-i impozitul dintr-un venit pe care îl consideră pe de-a-ntregul al lui.
Evaziunea grâului îți spune ceva?
Nu-mi răspunde, mă tem că-mi vei spune că n-ai umplut portbagajele celor de la județ, cum au făcut atâția în CAP-urile d'autrefoi.
Calimero

Mulțumesc pentru observații, am corectat.
Condiționat - vechea poveste: oralitate vs. scris academic. Nu știu câți ar recita silabisind în cinci.

Calimero

Viorel Darie,
Posibil să nu fi plâns după Stalin, dar, dacă erați în a 8-a când s-a transmis la TV înmormântarea lui Dej (eu eram în a 9-a, anul era 1965), înseamnă că ați lipsit la transmisiunea TV a înmormântării lui JFK (1963). Televiziunea era în emisie, bine mersi, la acea vreme, de câțiva ani. Sigur, televizorul era încă rar în casele românilor.

Textul în sine e bun ca relatare, pentru cei care nu au cunoscut realitatea acelor ani, dar e nepersonalizat, e parcă scris din citite, și nu aduce nimic nou celor care au trăit acele realități (cu sau fără TV) sau au citit despre ele.

Mulțumesc, Vali, pentru steluță.

Mulțumesc pentru comentarii, am înregistrat și cele bune și cele rele.
Mă bucur că pe Miloș îl preocupă și altfel chestiunea steluțelor. Pe vremuri doar se miloșea pentru ele.

Un comentariu, o steluță, un premiu, o recenzie pot trage, vectorial, în direcții diferite, dar compunerea lor dă o rezultantă care poate spune ceva. Trage în direcția pozitivă sau în cea negativă, după caz.

Calimero

Nae,
Unde vezi tu înverșunare? Că nu sunt și alții de părerea ta (la chestiune vulgară, la umor absurd), e problema ta și a lor.

Mă mir că mă întrebi câte epigrame trebuie să construiască pista falsă și câte nu? Întrebarea pot să o formulez și (eu) altfel: câte epigrame (procent) sunt paradoxuri, câte construiesc o pistă falsă, câte surprind pur și simplu (fără pistă falsă), câte surprind prin absurd, etc. Etc, pentru că nu mă duc la articolul tău ca să citez, riguros, categoriile pe care prea bine le-ai listat. Dacă te aștepți ca Impardonabil să fie de tip PARADOX (de ex.), atunci e rateu. Dacă te aștepți să fie cu PISTÃ FALSÃ, e rateu. Dar nimic din ea nu ți-ar susține o bănuiala ca asta.
Nu știu de ce revii la Impardonabil cu o altă părere, câtă vreme ai spus: bună, puțin forțată. Că e umor absurd (cum zic și eu și Norea), că nu e (cum zici tu), concluzia ta o absolvă de rateu. Revenirea ta e înverșunare. Eu am acceptat toate criticile, te-am corectat la Impardonabil, nu sunt singurul. M-am apărat la Fiori, mi-ai pus în cârcă, neargumentat, tenta vulgară. Nici Dante n-a văzut-o, deși avea tot interesul (ranchiunos). Nu primesc critici care se dovedesc ranchiunoase, de la cel care, întâmplător, e mângâiat de tine pe creștet cu steluțe.
Sigur, vorbim când vrei, inclusiv la București. Mă bucur că vii.

Calimero

Nae Bunduri, Dan Norea,
Mă bucur că Dan Norea a văzut umorul absurd din Impardonabil. Nu toate epigramele trebuie să construiască riguros pista falsă. Există și surprize de alt fel.
La Fără cuvinte, gândul lui Nae merge mai departe decât am vrut să spun și am scris eu. Înșiruirea de lucruri bune de-ale gurii (detectată, corect, de Dan Norea) ar trebui să-l ducă pe cititor, prin inducție aproape completă, la concluzia mea: e (toată) bună de gură. Comestibilă. Onysoiquimalypense!

Mulțumiri, am înregistrat și sugestiile, și criticile. Tot înainte!

Calimero

Eu cred că, d.p.d.v. organizatoric, festivalul de la Constanța mai are o cale de străbătut până când să se așeze. Obiectiv: prezența premiaților. Sunt sigur că organizatorii sunt în căutarea soluției potrivite pentru a se asigura de prezența premia(n)ților.

Ceea ce scriu mai jos pot fi luate sau nu în discuție. Pentru viitor.

1. Fixarea datei (pour toujours, cam ca pe la toate festivalurile). Octombrie (anul acesta) este o lună total neatractivă, septembrie (15, ca anul trecut) mai merge. Dacă se merge tot cu asigurarea cazării (cost modic), cred că se pot găsi 10-15 camere chiar și în septembrie. Septembrie e și el extrasezon, ca și octombrie.

2. Cred eu că experiența de anul trecut (foarte puțini premianți prezenți atunci) a determinat regula de anul acesta: chemăm 6 nominalizați, dăm 3 premii (anunțul inițial). Cine nu vine nu ia. Intenția era clară: să vină lumea. Și totuși lumea n-a venit nici de data aceasta (campioni la absentare - epigramiștii/obișnuiții concursurilor). Obiectivul prezenței a fost și de data aceasta ratat. Nu cumva, mă întreb, tocmai faptul că nu știi sigur dacă vei fi premiat te face să nu mai bați calea până la Constanța? Posibil. Efect bumerang.

2. bis. Cel puțin la epigramă (mențiune Nae Bunduri)și la proză (mențiuni LIM și cu mine) premiile anunțate pe scenă nu coincid cu cele listate de Dan Norea aici. Nu mă îndoiesc că lista lui Norea nu e de fapt palmaresul concursului. În mod sigur asta rămâne. Ce vreau să spun? Dacă știi că tot iei premiul chiar dacă nu vii, atunci nu ai un motiv în plus să nu vii? Sigur, mai sunt și situații de moment care te împiedică să nu vii. Unii organizatori, deși anunță că nu vor premia decât pe cei care onorează festivitatea de premiere cu prezența, sunt uneori flexibili. Alții, se țin strict de regula anunțată. Cel mai rău e să anunți una și să faci alta.

3. O altă explicație, din păcate, este consistența premiilor. E clar că mă scot din cauză: la două ediții, pentru PII sau mențiune, nu am luat nimic. Și, dacă voi fi chemat, voi merge și la viitoarea ediție. Dar, din motive financiare, presupun că sunt unii care se vor gândi de două ori până să se urce în tren o dată. Nu e ușor, ca organizator, să găsești fonduri de premiere(în creștere, anul acesta, totuși). Dar merită încercat.

Sigur, e bine că vorbim despre rigoarea jurizării, e un lucru bun. Concurenții trebuie să aibă încredere că vor fi evaluați corect. Blazonul se constituie încă de la primele ediții. Dar, pe lângă această încredere, festivalul trebuie să aibă în vedere și cele schițate de mine la punctele 1-3. Lucruri cu care s-au obișnuit la celelalte festivaluri/concursuri.

Dacă din ceea ce am scris, cineva va înțelege că nu m-am simțit excelent, înseamnă că am scris degeaba.

Numai prima cred că nu surprinde, restul sunt una și una. Remarc umorul vărsat din belșug peste a doua temă (prima temă învârtind satira).
Grupaj marca Grigore Chitul: ingenios, atent la construcție, fără hibe la prozodie.
Dacă GPI a auzit bine, vin și eu cu felicitările. Masa și dansul?

Calimero

Dante,
Când o să treci într-adevăr peste ranchiună, o să-ți răspund.
Deocamdată îți fac favorul să-ți spun că există Bulă și există absurd.
Și, da, greșești.

Răspunsuri:

Florentina-Loredana Dalian:
Vorbind de uși, cu eleganță,
N-am pomenit nimic de clanță.

Miloș Petru:
De nu vrea ca s-o descui,
Dacă pofta-mi pun în cui,
Spune tu, acum, pe bune:
Ea, în poftă, ce-și mai pune? (după o zicere cunoscută)

Vali Slavu:
Când sforăie, mi-e dulce somnu',
Dar, când vorbește,-mi spune: Domnu',
Cât treaba nu e începută,
Scoate-o hârtie de o sută.

Ai dreptate, mai ales când citești în cheia temei concursului, poanta e deconspirată prea devreme. Mă voi gândi la modificare.

Mulțumiri pentru vizite!

Calimero

deturná vb., ind. prez. 1 sg. deturnéz, 3 sg. și pl. deturneáză
Ar mai fi și priveliștea, nu priveliște.

Calimero

Plăcute ironii de toamnă. Rondelul speranței și Rondel cu rațe (atenție, se vânează cacofonii, curofonii și alte cc-uri!!!) zburdă zglobii spre poante bune. Uneori, forma fixă poate deveni corset. De exemplu, repetarea impusă de forma fixă deservește conciziunea scumpă nouă, umoriștilor. Eu zic că ai reușit să eviți capcana aceasta.

Nu cunoșteam chestia cu umplutul podului (cu promisiuni/minciuni) (vezi commul meu la epigramele pentru Vama), așa că e bine că m-ai lămurit. Astfel am putut înțelege și poanta din Rondel de toamnă.
E un grupaj reușit, cel mai bun dintre cele propuse pentru Vama și postate aici până acum. N-am vrut să-l las necomentat.
Calimero

Poante bune, dar nu antologice (toate se bazează pe surpriză, se pare că numai atât ne-au lăsat înaintașii). În condiții normale, grupaj premiabil.

Discuția de la a doua: chiar dacă ne putem duce cu gândul mai departe (carne congelată), eu zic că mai aproape (și în intenția autorului) e frigul din case, transformate, pe timp de iarnă, în frigidere, din motive de gaze și RADET scumpe nouă. Așadar, după mine, rămâne discutabil, la a doua, numai felul în care guvernul ne umple podul. Poate că nu mă prind. Aș fi zis, toamna, bogată, ne umple podul.
Altă epigramă ar fi fost: toamna ne umple podul, guvernul ne golește buzunarul. Dar asta s-o mai fi scris. Cum spuneam, înaintașii au ras tot.

Calimero

Calimero

La ce popor, în care țară,
Să-mi spuneți voi, într-un cuvânt,
La morcov, frunzele-s afară...
Dar nu afară din pământ?

Calimero

Și d.p.d.v. constructiv, ca să motivezi de ce nu se vinde cartea cu Stavridul(nimeni nu se atinge de el - E neatins „stavridul” său)
Și ca să nu se înțeleagă că stavridul scrie (Iar dacă mușcă, rog să scrie:)
Versul trei ar trebui refăcut.
Ceva de genul: De parcă pe copertă scrie:
Calimero

Confrații tăi, cei mioritici,
Se miră-atunci când te crucești:
Ei, poate, te-au rugat să-i critici,
Nu te-au rugat să îi citești.

Calimero

Note:
1. "Mi-au zis (făcând chiar isterie)" nu sună uzual și nici românește. Poate "Mi-au zis pe-un ton de isterie". Sau altceva.
2, Din spațiul (nu spațiu' ) mioritic... gramatical.
3. Dicutabil faptul că te roagă cineva să-l critici. Te roagă, de obicei, să-l critici, dar favorabil.

Dar înțeleg ce ai vrut să spui și prin ce treci. Și eu zic să scrii în continuare. Cu sau fără premii. Și să rămână păcatul lor.