Poezie
Rondeluri vămuite la Vama
2 min lectură·
Mediu
Rondelul ironiilor de toamnă
Sunt simple ironii de toamnă
Ce-apar în viață uneori,
Când nu știi asta ce înseamnă.
Și simți așa, c-ai vrea să mori.
Când parcă sângele te-ndeamnă
Cu campioni să te măsori,
Sunt simple ironii de toamnă
Ce-apar în viață uneori.
Atunci când, în iatac c-o doamnă,
Iubirea-ți moare când să zbori,
Și vezi privirea-i ce condamnă
Și-ai vrea să te ascunzi, să mori,
Sunt simple ironii de toamnă.
Rondel de toamnă
Am podul plin din nou, sunt fericit
Fiindcă toamna a sosit, domoală,
Belșugul, iată, ne-a blagoslovit
De-acum avem ce azvârli în oală.
Mă simt și eu ceva mai liniștit,
Pe străzi e-o feerie generală,
Am podul plin din nou, sunt fericit
Fiindcă toamna a sosit, domoală.
Aleșii noștrii-au demarat subit
Campania vădit electorală
Și - pentru-a câta oară - ne-au servit
Promisiunea guvernamentală.
Am podul plin din nou, sunt fericit.
Rondelul Speranței
Trăiesc de-o vreme cu speranța
Rugându-mă să fie bine,
Să nu ajung să-mi pierd prestanța
Să fiu de râs la fitecine.
Cum cer bun simțul și uzanța,
Deși e greu și pentru mine,
Trăiesc de-o vreme cu speranța,
Rugându-mă să fie bine.
Nevesti-mii (o cheamă Tanța)
M-au dat în gât niște vecine,
De-atuncea nu-i mai tace clanța
Fiindcă eu, fără rușine,
Trăiesc de-o vreme cu Speranța.
Rondel cu rațe
Vecinul Gogu dă la rațe
Porumb, mălai și tocătură,
Și-aceste păsări dodoloațe
Consumă cu dezinvoltură.
Cu coșul de nuiele-n brațe,
Din zori de zi prin bătătură,
Vecinul Gogu dă la rațe
Porumb, mălai și tocătură.
Aseară, cu trei tipe hoațe,
A consumat fără măsură
La birt, în sat, turnând în mațe
Și-acuma, sprijinit de șură,
Vecinul Gogu dă la rațe.
023
0
Nu cunoșteam chestia cu umplutul podului (cu promisiuni/minciuni) (vezi commul meu la epigramele pentru Vama), așa că e bine că m-ai lămurit. Astfel am putut înțelege și poanta din Rondel de toamnă.
E un grupaj reușit, cel mai bun dintre cele propuse pentru Vama și postate aici până acum. N-am vrut să-l las necomentat.
Calimero