După criticile mele

Confrații tăi, cei mioritici,
Se miră-atunci când te crucești:
Ei, poate, te-au rugat să-i critici,
Nu te-au rugat să îi citești.

Calimero

Note:
1. "Mi-au zis (făcând chiar isterie)" nu sună uzual și nici românește. Poate "Mi-au zis pe-un ton de isterie". Sau altceva.
2, Din spațiul (nu spațiu' ) mioritic... gramatical.
3. Dicutabil faptul că te roagă cineva să-l critici. Te roagă, de obicei, să-l critici, dar favorabil.

Dar înțeleg ce ai vrut să spui și prin ce treci. Și eu zic să scrii în continuare. Cu sau fără premii. Și să rămână păcatul lor.

...și mă bucur să ne întâlnim (cel puțin aici dacă în alte părți nu)
La punctele 1 și 2 ai dreptate, dovadă că am modificat. La punctul trei e discutabil cel puțin prin prisma celor în cauză. Reproșul chiar așa suna: "...Te-a rugat nimeni s-o faci pe criticul"
La fraza cu concluzia finală "Dar înțeleg ce ai vrut să spui și prin ce treci"
pot să spun că trec printr-o perioadă bunicică. Oricum, mulțumesc pentru vizită și ajustări------ n.bun

"Te-a rugat cineva s-o faci pe criticul?"
scuze

Oricât mi-ar fi de la-ndemână,
Eu nu m-aș apuca să-i critic
Pe cei din spațiul mioritic
(Vorbesc aici de cei din stână).

Autoironie

Cu confrații de la stână
E așa precum ai spus:
Eu aplic-fiind în vână-
...Critica de jos în sus!

Confrați din spațiul mioritic
Mi-au zis c-un soi de ironie
Că nu m-ar fi rugat să-i critic...
Dar ce...eu i-am rugat să scrie !?
N.Bunduri

Su, în această chestiune
Rețin că-i mare diplomat:
Ce rafinat și fin ne spune
C-adeseori e nechemat !

Bunduri dragă, nu uita
Să fii prudent pe viitor;
Ei au toți dinții contra ta,
Tu... n-ai nici unul contra lor!